ALTFEL.info

Ca de obicei, nu aş putea avea pretenţia de prea mare profunzime sau un profesionalism…din cale-afară. Dar cred că este util să ne mai trezim când şi când, cu câte o aducere aminte, despre ce respirăm sau nu băgăm în seamă, în cele mai multe rânduri, ce ni se întâmplă fără definiţie!

Astăzi, atent la ce este dimprejur, m-am gândit la ATENTIE!

I se mai spune infraliminar. Dicţionarul îl defineşte ca pe o “stimulare care nu atinge un nivel care să-i manifeste prezenţa.” Adică, dacă se cunoaşte că percepţiile conştiente sunt limitate, dincolo de ce percepem între aceste limite, mai rămâne ceva. Acest rest nu este ignorat, ci tradus, el se codifică la nivel subliminal, se depozitează în subconştient şi de acolo ne influenţează fără ca noi să avem habar.

Pentru că indiferent care ar fi sportul agreat, (nu putem să nu recunoaştem că ceva, ceva tot ne atrage), acesta conţine în comentariile inevitabile sintagma de “formă sportivă”, mă gândeam să ne gândim la ea, puţin psihologic.

Modalitatea cea mai bună de a începe acest articol, este aceea de a aminti cititorilor rubricii că de ceva vreme nu m-am mai exprimat. De aici, supoziţii, probabil dintre cele mai diverse, poate chiar fanteziste: cineva, oarecum obişnuit, deşi formula un dialog cumva impersonal, indirect, s-a oprit! De ce? Cum?

Dl. Burrhus Frederik Skinner (1904-1990) a crezut de cuviinţă prin 1938 să publice o cărţulie foarte importantă, evident ignorată la vremea ei. El a abordat, vizavi de Pavlov, cu preacunoscuta sa condiţionare responsivă, ceva nou, anume, comportamentul non reflexiv, adică voluntar. El considera că “organismul uman este o maşinărie, se comportă conform unor legi previzibile, reacţionând la factori din exterior”.