ALTFEL.info

Imi pare sincer rãu cã premierul şi ministrul apãrãrii, artizanii recalculãrii pensiilor militare, nu au posibilitatea sã citeascã rândurile urmãtoare. Dacã ar fi fost oneşti în demersurile lor, aceste rânduri le-ar fi fost de folos. Cel puţin ca sã vadã cum înţeleg unii oameni acţiunile lor.

Cei doi, pe baza unei logici nemaiîntâlnite în Univers, au convenit cã pensiile militare trebuie recalculate dupã principiul contributivitãţii bãneşti, nicidecum pe baza faptului cã militarii şi-au pus viaţa chezaş câtã vreme au fost potenţi fizic. Adicã, dacã Patria avea nevoie, ei îşi dãdeau viaţa fãrã sã întrebe cu câtã viaţã au contribuit ceilalţi cetãţeni ai Patriei comune la viaţa lor. Nici pe cei doi nu i-ar fi întrebat “Da’ voi cu cât contribuiţi din viaţa voastrã  la viaţa pe care noi ne-o dãm pentru voi?”. Si, întrucât militarii nu contribuiserã, pentru cã atunci când şi-au pus viaţa chezaş nu li s-a spus cã trebuie sã mai punã şi nişte bani lângã ea, cã altfel nu le este primitã, ba chiar li s-a zis cã, întrucât îşi pun viaţa în joc, nu trebuie sã mai dea şi peşcheş, celor doi li s-a fãcut milã şi au zis: “Atunci vã recalculãm pensiile ca şi când aţi fi contribuit”.

Ar fi de râs, dacã nu ar fi de plâns. Auzi principiu de lege-“ca şi când…”!!! Si amândoi cicã ar fi doctori în ştiinţe juridice! Propusesem eu cândva sã se introducã titlurile de “moaşã în ştiinţe militare” şi “brancardier în ştiinţe militare”, dar pe vremea aia nu-i cunoscusem pe cei doi. Cã, dacã i-aş fi cunoscut, aş fi avansat şi propunerile de titluri “gropar în ştiinţe juridice” şi “cioclu în ştiinţe juridice”.

Dar, din moment ce de la nivel guvernamental s-a adoptat acest principiu şi a fost folosit la elaborarea unei legi, înseamnã cã noi, muritorii de rând, nu numai cã avem voie sã-l folosim fãrã teamã, ci suntem chiar obligaţi a-l folosi. Pãi hai sã le aplicãm celor doi principiul stabilit chiar de ei. Pe baza acestui principiu, se poate observa cã cei doi au acţionat “ca şi când ar fi impotenţi

intelectual”, chiar dacã pe fişele lor medicale n-o scrie aşa, iar ministrul apãrãrii se manifestã “ca şi când ar minţi” ori de câte ori se întâlneşte cu pensionarii militari şi atunci când vorbeşte cu presa. Cã premierul acţioneazã “ca şi când ar fi cãzut în cap” este deja o afirmaţie banalã. Atât de banalã încât trebuie înlocuitã cu “premierul e cãzut în cap”, care poate fi susţinutã şi cu probe video. In schimb, putem afirma cã premierul acţioneazã în plan juridic “ca şi când n-ar fi doctor în ştiinţe juridice, ci cioclu în ştiinţe juridice”, iar despre ministrul apãrãrii, care a elaborat, pe baza HG 735, ordinul nr.101 care contravine chiar HG 735, se poate spune cu deplin temei cã a acţionat “ca şi când ar fi gropar în ştiinţe juridice”.

Desigur, ştim cu toţii cã cei doi nu au acţionat “ca şi când ar fi cum le-am zis eu” ci, pur şi simplu, “ca şi când ar fi acţionat din rãutate şi cu gândul de a-i nenoroci pe militari, în faţa cãrora, probabil se simt complexaţi”. Este complexul celui cu handicap în faţa ãluia zdravãn. Si la trup, dar mai ales la cap!

Dar, hai sã-i lãsãm puţin sã bãlteascã în zeama în care i-am pus la marinat, şi sã vedem ce se poate întâmpla cu legea lui “ca şi când”. Presupunând cã nici un pensionar militar nu face nici o cerere de recalculare, ceea ce ar fi fost foarte normal, având în vedere cã nici un pensionar n-a visat noaptea cã doreşte ca pensia lui sã fie recalculatã, potrivit legii lui “ca şi când” pensiile se recalculeazã “ca şi când militarii nu ar fi avut solde, ci ar fi avut salariul mediu pe economie". Si cum salariul mediu pe economie, nefiind militar, nu s-a aliniat dupã grade şi funcţii ci şi-a pãstrat aceeaşi valoare şi în raport cu şeful Statului Major General şi în raport cu plutonierul care a servit Patria în Armatã în aceeaşi perioadã cu şeful SMG, înseamnã cã cei doi vor primi aceeaşi pensie. In plus, cei care au activat în perioadele în care salariul mediu a fost mai mare, ar avea pensiile mai mari decât cei care au activat în perioade cu salariul mediu mai mic, chiar dacã cei din perioadele cu salariul mediu mai mic or fi îndeplinit funcţii mai importante, cu responsabilitãţi mai mari. Cu alte cuvinte, ar fi “ca şi când” şoferul lui Oprea ar avea pensia mai mare decât el, iar bucãtãreasa lui Boc ar avea pensie mai mare decât Bocul însuşi”. Işi imagineazã cei care au gândit aceastã lege “ca şi când ar fi fost incompetenţi” cã se poate întâmpla aşa ceva, fãrã ca ei sã ajungã în puşcãrie sau sã fie trataţi, mai simplu, “ca şi când ar fi jugãniţi în plinã stradã”? Deşi, în cazul lor, dacã şoferii ar avea pensia mai mare decât ei, ar fi “ca şi când ar fi normal, în raport cu aportul real al fiecãruia la bunul mers al vieţii sociale”. Sigur, ei mizeazã puternic pe faptul cã pensionarii militari pe care vor sã-i nenoroceascã sunt, totuşi, români, iar la români nu funcţioneazã logica normalã. Dovadã stau cozile de pensionari militari care se calcã pe picioare pentru a cere sã li se recalculeze pensiile, pentru a cere sã li se dea extrase din documente la care nu au avut acces nici mãcar atunci când erau activi, înrucât erau strict-secrete, “ca şi când” acele documente nu ar fi la dispoziţia ministrului care se comportã “ca şi când ar fi amnezic”.

Dacã aş putea acţiona “ca şi când aş avea puteri pe care nu le am” i-aş întreba pe pensionarii militari: Dragi camarazi, n-aţi vrea sã ne comportãm “ca şi când am fi nişte oameni demni şi normali” şi sã nu ne mai aruncãm sã scoatem pietrele din apã ori de câte ori nişte nebuni le aruncã acolo? Adicã, sã-i lãsãm pe nebuni sã se arunce singuri dupã pietre? Cã au şi ei drepturi la fel ca şi noi. “Ca şi când ar fi normali”. Deşi nu sunt!

Nu pot încheia aceste rânduri fãrã sã formulez o întrebare pentru ministrul apãrãrii. I-o adresez “ca şi când mi-ar rãspunde”, deşi eu ştiu cã nu îmi va rãspunde: Dacã vã usturã atât de tare pensiile militare încât i-aţi luat la fugãrit şi pe veteranii de rãzboi, de ce daţi bani de grad unor generãlese de birou, “ca şi când ar îndeplini vreo activitate cu specific militar”? Doar ca sã îi trateze pe pensionari ca pe analfabeţi? Cã asta înseamnã atunci când acorzi un interviu ziarului militar, în care nu spui decât ce scrie în ordinul ministrului, în HG şi în lege. Inseamnã cã îi consideri pe cei cãrora te adresezi incapabili sã citeascã singuri. Cã altceva, nu ne-a spus doamna generãleasã. Adicã, s-a comportat “ca şi când n-ar fi ştiut ce altceva sã spunã”! Si, “ca şi când mi-ar fi rãspuns”, l-aş mai întreba pe ministru şi de ce le dã bani de uniforme juriştilor care îl consiliazã cum sã încalce legea de bazã a Armatei, anume Legea 80/95, şi cum sã elaboreze ordine care contravin pânã şi legilor care îl obligã sã elaboreze acele ordine? E “ca şi când ar arunca banii ãia pe apa Sâmbetei”.