ALTFEL.info

Mare vâlvã mare, prin presa de toate culorile şi de toate naţiile în legãturã cu sistemul de securitate super-dezvoltat, super-sofisticat, super-secretizat şi super-necontrolabil care a fost dezvoltat în US dupã 2001. Se zice cã însuşi guvernanţii americani ar fi intrigaţi de mulţimea de structuri de securitate care au apãrut, care consumã fonduri în neştire, cu rezultate nepalpabile şi despre care nu se mai ştie de cine ascultã şi de cine nu ascultã, şi nici mãcar pe cine ascultã şi pe cine nu ascultã. Intâmplarea chioarã face ca eu însumi sã cunosc americani care, imediat dupã evenimentele din septembrie 2001, s-au repezit sã punã pe picioare business-uri în domeniul securitãţii, contând exact pe faptul cã guvernul va aloca bani mulţi pentru aşa ceva şi cã, dacã apar mai multe oferte internaţionale, guvernul american va prefera întotdeauna firmele autohtone. “Jos pãlãria!” aş zice, gândindu-mã cum se gândeşte guvernul american mai întâi la americanii lui şi deabia pe urmã, dacã mai apucã, se mai gândeşte, eventual şi la români. Spre deosebire de guvernanţii români, care se gândesc mai întâi cum sã se punã bine cu americanii şi deabia pe urmã, dacã mai apucã, se mai gândesc, eventual şi la români.

Toatã aceastã tevaturã îmi aminteşte ceva de prin anii ’84. Nu mi-ar fi amintit dacã nu aş fi gândit la fel, şi atunci şi acum, în legãturã cu chestiunea semnalatã de presã deabia acum. Atunci, prin anii ãia, circula “subversiv” pe la noi filmul “1984” dupã romanul cu acelaşi titlu al lui George Orwell. O grãmadã de propagandişti se scremeau atunci sã ne inoculeze ideea cã societatea descrisã în film era o societate comunistã. Eu, încã de atunci, am zis cã aia este viitoarea societate americanã. Si iatã cã, dupã aproape 30 de ani, societatea cãreia i se zicea “comunistã” nu mai existã, dar societatea americanã se îndreaptã cu paşi hotãrâţi spre modelul descris în “1984”. Sunt prea mulţi americani cumsecade şi naivi, dar  şi prea mulţi oportunişti dornici sã îi cãlãreascã şi sã le exploateze naivitãţile pentru a-şi face ei plinul de bani, astfel încât era inevitabil sã se ajungã aici. In plus, pe lângã cei de bunã credinţã, predispuşi sã se angreneze în activitãţi despre care ei cred cã sunt menite sã apere poporul american, mai sunt şi o grãmadã de borfaşi şi depravaţi, dispuşi sã se angreneze în orice fel de activitãţi pentru a-şi salva propria piele. Ambele categorii se dovedesc a fi numai bune de explotat de veroşii oportunişti.

Dacã aş zice cã mã bucur, precis s-ar gãsi cineva care sã mã facã nebun, dar ar schimba chestia asta realitatea cu ceva!?! Cã m-aş lãsa fãcut nebun dacã s-ar schimba! Dar, cum realitatea nu se poate schimba nici dacã mã las eu fãcut şaman, nu numai nebun, mãcar sã ne alegem cu ceva frumos din aceastã mizerie. Cãci frumuseţea se ascunde peste tot, inclusiv în mizerie. Sã ascultãm melodiile “1984”, “Greetings from a dead man” şi “Doubleplusgood“, compuse şi interpretate de trupa “Eurythmics” chiar pentru filmul ”1984”, deşi în film nu sunt redate integral.