ALTFEL.info

In urmã cu aproximativ un an, am scris „Oare se pune de o nouã revolucion?”. Doritorii, sau simplii curioşi, îl mai pot citi şi acuma la adresa http://www.altfel.info/observator/513-oare-se-pune-de-o-noua-revolucion.html cãci încã este de actualitate. Cineva care are propriul site l-a preluat. Bãnuiesc cã l-a preluat fiindcã l-a apreciat, nu ca sã-l afişeze ca mostrã de prostie! Cu toate astea, pe forumul “de acolo” am fost fãcut cu ouã şi cu oţet de o serie de “pricepuţi”. Cã ce revoluţie ar mai putea fi, cã cine ar organiza-o, cã împotriva cui ar fi, etc., etc., etc., cam toate comentariile inducând ideea cã articolul meu ar putea primi, în cel mai bun caz, eticheta de “Prostia lunii”, dacã nu cumva chiar “Prostia anului”. De atunci şi pânã acum, lucrurile au mai evoluat. Deşi nu mã ştiu autor de scenarii, ca sã nu-i las total nedumeriţi, încerc sã-i ajut descriindu-le un scenariu posibil. Dacã este posibil, nu înseamnã cã este şi probabil sau cert! Inseamnã, pur şi smplu, cã existã condiţii care ar putea permite derularea evenimentelor aşa cum şi-o imagineazã scenaristul. Atât şi nimic mai mult!

Plecãm cu scenariul din decembrie ’89. Ce trebuia sã facã atunci Armata şi ce a fãcut, de fapt? De fapt, Armata NU a fãcut ce trebuia sã facã potrivit legilor de la acea vreme. Cine a avut de suferit de pe urma atitudinii Armatei? Cei ce conduceau atunci şi cei care se gudurau pe lângã ei, cu speranţa cã ei vor fi cei ce vor cãlãri pe cai roz în viitorul apropiat. Cei ce conduceau, de bine de rãu erau la apus de carierã, unii, sau chiar la apus de viaţã, alţii, aşa cã reacţia lor devenea nesemnificativã. Dar ãia “mici”, ãia care şi-au vãzut viitorul periclitat din cauza “nenorociţilor de militari”, care nu i-au apãrat? Aia au tremurat cel mai tare. Dupã cum am mai scris pe aici, acei mici ceauşei, s-au dat la fund repede, şi-au tras proprietãţi şi parale şi s-au vârât iar în politicã. Au început iar sã viseze cai roz! Incetul cu încetul, au ajuns sus, unii dintre ei chiar punând mâna pe putere. Ce s-a-ntâmplat, între timp cu militarii care, prin atitudinea lor, au favorizat spulberarea visurilor de mãrire ale micilor ceauşei? Au început sã fie puşi la zid. Unii au umflat puşcãriile, altora li s-au luat şi gradele pentru a fi date apoi unor trãdãtori. Majoritatea au ieşit la pensie. Intre timp, li s-au luat nişte drepturi, s-au încãlcat toate legile pe care ei le respectaserã ad-literam când erau în activitate acceptând îngrãdiri de libertãţi şi renunţând la multe drepturi pe care ceilalţi cetãţeni le au. Mai nou, li se umblã la salarii, la pensii. Ce induc toate aceste mãsuri în mintea militarilor? Eu, dacã aş fi militar activ azi, aş înţelege cam aşa: “Ia uite, bã, ce pãţeşti dacã te dai cu poporul, în loc sã-i aperi pe conducãtori!”. Si, dacã din indiferent ce motiv, s-ar mai pune de vreo rãzmeriţã popularã, ce aş face? Cum ce? I-aş apãra pe conducãtori, secerându-i pe rãsculaţi. Cã doar n-aş fi nebun, sã fac precum ãia din’89 şi dupã câţiva ani sã mã vãd cãlcat în picoare de urmaşii lor! Rad totul şi apãr conducãtorii. Chiar dacã acei conducãtori reinstaureazã dictaturi personale sau de gaşcã, chiar dacã ei vând bucãţi de ţarã, chiar dacã ei calcã în picioare demnitatea umanã tot aşa cum fãceau şi ãia de dinainte. Iar odatã asiguratã atitudinea Armatei, conducãtorii îşi pot face mendrele, fãrã reţineri.

Cum ziceam, asta este doar imaginaţia scenaristului. Comentatorii sunt liberi sã “dea cu capul”. Numai sã nu uite cã, pe scãri, cu pianul e bine sã te mişti mai încet!