ALTFEL.info

M-am tot întrebat, m-am tot mirat de ce continuã sã se exprime lumea în lei vechi, la câţiva ani dupã intrarea în vigoare a leului nou. La un moment dat, am crezut cã oamenii vorbesc în lei vechi ca sã aibã şi ei impresia cã au mai mulţi. Una e sã ai doi lei, şi cu totul alta este sã ai douãzeci de

Citesc prin presa aservitã cã opoziţia ar vrea sã dãrâme guvernul, dar nu o face fiindcã nu ştie ce va face dupã. Am cunoscuţi care înjurã de mama focului guvernul şi pe preşedinte, pentru nenorocirile pe care aceştia le-au abãtut asupra capetelor lor prin mãsurile imbecile pe care le-au adoptat, dar, deşi îi înjurã acuma, i-au votat în 2009, iar când i-am întrebat de ce i-au ales îmi rãspund: “Pãi pe cine sã pui în loc dupã ãştia?”.

La oamenii obişnuiţi, ştiu cã asta este o manifestare asupra cãreia ei nu cugetã, iar la presã ştiu cã este o încercare de a induce în oameni ideea cã nu existã alţii mai buni, dar le adresez şi unora şi altora întrebarea: Ce faceţi dacã aveţi o tumoare în organism? Staţi şi vã întrebaţi dacã sã o scoateţi sau nu, fiindcã nu ştiţi cum va reacţiona organismul dupã? Mai ales dacã vedeţi cã se întinde şi devine tot mai periculoasã? Sau scoateţi “buba” şi lãsaţi pe seama organismului continuarea dupã?

Zilele astea, presa este plinã de rânduri dedicate huiduielilor auzite în preajma preşedintelui de Sfânta Maria. Faptele în sine sunt descrise cam la fel, de unde rezultã cã au fost huiduieli reale, naturale, nu din alea “la pachet”. Ce diferã, este explicaţia datã acelor huiduieli. Si, deşi încearcã sã împingã lucrurile spre zona luptei fãrã de principii, adicã a luptei politice, afirmaţia cã acele huiduieli ar fi fost aranjate de PSD îmi permite interpretarea din titlu. Anume, cã presa ori este

După fatidicul moment din 1989, când Armata Română a fratenizat cu manifestanţii la auzul lozincii inteligent lansată taman după „sinuciderea” generalului Milea (Erou după părerea mea), un îndemn ce suna îmbietor şi încurajator : „Armata e cu noi”, biata Armată a trecut prin clipe din ce în ce mai grele.

Rândurile ce urmeazã îşi au izvorul în ceea ce am observat cã se petrece prin blogosferã. Iar sintagma din titlu pare a fi cea mai recentã comandã datã de cei care începuserã cu “Asupra Armatei, serii lungi…foc!” şi continuaserã cu “Militari români, unii împotriva altora, serii decisive…foc!”. Probabil, nesatisfãcuţi de rezultatele atacurilor la adresa Armatei din partea premierului şi a miniştrilor lui, şi neîncântaţi de modul în care coloneii îi înjurã pe generali, plutonierii pe colonei, maiorii pe cãpitani şi tot aşa, şi tot aşa, “pãpuşarii” au lansat ofensiva asupra generalilor. Pentru cã, orice s-ar zice, când zici armatã zici general, şi când zici general zici armatã. Si cum armata trebuie bãrbieritã, e clar cã trebuie raşi şi generalii. Ca de obicei de-a lungul istoriei, atacul se dã preponderent cu ajutorul “Coloanei a V-a”, adicã a “ãlora dinãuntru”. Cã atunci iese şi vânzoleala mai mare, iar responsabilii reali scapã nevãtãmaţi, neînjuraţi.  Aşa cum s-a dat şi atacul asupra bazei armatei, cu ajutorul trãdãtorilor numiţi jurişti şi finanţişti, care au asigurat batjocorirea legii care asigura stabilitatea armatei. Acuma, petarda folositã este “Unde ne sunt generalii?”. Adicã, vezi Doamne, ei ar fi trebuit sã se batã cu guvernul care taie pensiile militarilor, de parcã la cursurile de general se învaţã tactica luptei împotriva trãdãtorilor de neam ajunşi în funcţii prin votul…gogoşarilor! Unii folosesc şi formula “Unde e generalul care se dãdea zmeu când îi eram eu subordonat?”, de parcã acel general se dãdea zmeu în domeniul gâlcevei cu comandantul suprem care, în loc sã-şi apere subordonaţii, îi lasã cãlcaţi în picioare de toţi impostorii!

De douã sute de ani, dacã nu şi mai bine, la ţarã, acolo unde încã nu s-a alterat totul, circulã o vorbã. Se zice cã nu eşti bãrbat pânã nu faci armata. Nici mãcar fetele nu te considerã bãrbat şi nu se mãritã cu tine dacã nu ai fãcut armata. Acolo, la ţarã, şi acuma se zice la fel, deşi armata nu mai este obligatorie, ca o consecinţã a minunatei concepţii cã ţara o apãrã numai cine vrea sã o apere. Stiu cã sunt destui cei care nu cred în adevãrul acestei vorbe. Sunt mulţi, pentru cã a crescut numãrul celor care nu au fãcut armata şi pentru cã, dintre cei care au fãcut-o, unii au fãcut-o degeaba, cã nici nu au înţeles şi nici nu s-au ales cu nimic din ea. Iar cei care n-au înţeles nimic din armatã, şi o descoperã în filme, degeaba au fãcut-o! Mai bine stãteau acasã, pe post de fata mamii.

Cine nu mã crede, sã se uite la politicienii care conduc destinele armatei, indiferent ce haine poartã, şi la pretinşii jurnalişti care scriu despre armatã.

Mă gândesc aici la ceva ce ni se întâmplă zilnic, iar noi suntem pasibili de pedeapsă! Marea noastră dorinţă de a sprijini, de a ajuta, de a susţine, conjugată cu experienţe personale, poate rezulta în cele mai groaznice finalităţi, rele,  negândite, nedorite şi neaşteptate de nimeni! Din vrere de bine!

O durere, sau o pată, un cârcel sau un sughiţ, vor găsi cu certitudine, un sfat, o sugestie, la cel de alături. Dar ne scapă un detaliu fundamental: că “fundamental”, noi suntem diferiţi, odată fiziologic (adică funcţionăm diferit, expuşi la elemente similare) odată sociologic (adică funcţionăm diferit faţă de persoane diferite, şi acţiuni similare), psihologic şi chiar meteorologic, printre altele. Nu vreau să exacerbez nimic, dar aceeaşi propoziţie, glumă, stereotipie, spusă zilnic unui apropiat, poate din 10 în 17 zile să dea o reacţie total diferită. Deşi la fel, ziua aceea, este altfel. Pentru el. Un

Mare vâlvã mare cu pensiile militare. Pensionarii militari se întreabã unii pe alţii, Centrele Militare ridicã din umeri, Guvernul ameninţã cu diminuarea drasticã a pensiilor dacã nu se duc nu ştiu ce documente, obţinute de nu ştiu unde, ministrul şi premierul mint cã pensiile sub 3000 nu ştiu ce nu pãţesc dar scot un HG care nu pomeneşte aşa ceva, ce mai tura-vura e zaverã mare. Ca sã mã protejez sã nu ajung la balamuc înainte de a înebuni de-a binelea, ce mi-am zis: “Ia sã mã duc eu pe site-ul M.Ap.N., acolo unde se vorbeşte de pensiile militare, sã mã lãmuresc. Cã, deşi HG-ul nu creeazã nici o obligaţie M.Ap.N. ci doar îi dã voie sã elaboreze ceva precizãri, cei de la pensii militare, care trãiesc de pe urma faptului cã încã mai existã pensionari militari, nu-şi pot permite sã

Titlul: „pentru recalcularea pensiilor potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, ale poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor”.

Există o contradicţie juridică evidentă: se recunoaşte că pensiile militare de stat şi celelalte sunt stabilite prin lege. Ori, legea respectivă este în vigoare, caz în care legea nouă, 119/2010, nu poate acţiona decât pentru viitor. Nici una dintre legile de bază nu este abrogată (Legea pensiilor militare valabilă până în 2001 şi Legea 164/2001).

Art. 1: 

Face referire la Legea 19/2001. Această lege nu conţine nimic în legătură cu pensiile militare de stat, în ce priveşte calcularea sau alte aspecte ale acestor pensii.

Art. 2:

(1) Conţine două inadvertenţe: