Nu ştiu dacã aţi observat, dar în România pandemia de gripã porcinã a fost învinsã. Dupã valurile de oameni care au stat la coadã sã se vaccineze, imediat dupã moartea “din nu se ştie ce motive” a actorului Tecuceanu, dupã numãrul din ce în ce mai mare de cazuri de îmbolnãvire, depistate zilnic, şi dupã numãrul în continuã creştere al deceselor, deodatã, pandemia a încetat. Intrucât am urmãrit foarte atent fenomenul, eu ştiu şi cui se datoreazã aceastã performanţã medicalã meritorie. Tocmai de aceea îmi permit sã sugerez ca statul român sã propunã şi sã susţinã cu înverşunare, eventual mobilizându-şi toţi euro-parlamentarii şi toate euro-parlamentãresele, ca premiul Nobel
Imi plac oamenii care ştiu ce vorbesc! Cei care spun ceea ce izvorãşte din ei, din propriile trãiri, din propria experienţã, nu din ceea ce au scris alţii prin cãrţi, reviste sau ziare. Din acest punct de vedere, mãrturisesc cã îl admir pe preşedinte. Domnia sa a afirmat recent cã ar trebui sã renunţãm
Ce altceva s-ar putea spune vãzând mişcãrile maestrului în potlogãrii, “cãlãreţul fãrã de pereche” al calului ţigãneşte botezat “Guvern”? Acuma nu se mai ancheteazã crimele comise de comunişti, ci se ancheteazã crimele comise de…comunism. V-aţi prins, nu!?! Adicã, anchetãm regimul, nu mai
In urmã cu aproximativ un an, am scris „Oare se pune de o nouã revolucion?”. Doritorii, sau simplii curioşi, îl mai pot citi şi acuma la adresa http://www.altfel.info/observator/513-oare-se-pune-de-o-noua-revolucion.html cãci încã este de actualitate. Cineva care are propriul site l-a preluat. Bãnuiesc cã l-a preluat fiindcã l-a apreciat, nu ca sã-l afişeze ca mostrã de prostie! Cu toate astea, pe forumul “de acolo” am fost fãcut cu ouã şi cu oţet de o serie de “pricepuţi”. Cã ce revoluţie ar mai putea fi, cã cine ar organiza-o, cã împotriva cui ar fi, etc., etc., etc., cam toate comentariile inducând ideea cã articolul meu ar putea primi, în cel mai bun caz, eticheta de “Prostia lunii”, dacã nu cumva chiar “Prostia anului”. De atunci şi pânã acum, lucrurile au mai evoluat. Deşi nu mã ştiu autor de scenarii, ca sã nu-i las total nedumeriţi, încerc sã-i ajut descriindu-le un scenariu posibil. Dacã este posibil, nu înseamnã cã este şi probabil sau cert! Inseamnã, pur şi smplu, cã existã condiţii care ar putea permite derularea evenimentelor aşa cum şi-o imagineazã scenaristul. Atât şi nimic mai mult!
Instrumente specifice rockului, alãturi de acordeon şi ţambal…electronic, acompaniind o melodie lãutãreascã manelizatã, pe ritmuri şi cu efecte dance-tehno-rave, combinate cu cele specifice dansului din buric. Rezultatul este spumos! Scânteietor! Ascultaţi-o bine de tot! Pãtrundeţi în toate cotloanele ei, priviţi-o din toate poziţiile! Ei? Ce vedeţi!?! Nu-i aşa cã este ilustrarea muzicalã perfectã a României de azi? Preşedinţia? Este perfect descrisã. Parlamentul? Guvernul? Justiţia? Poliţia? Armata? Sindicatele? Invãţãmântul? Sãnãtatea? Drumurile? Partidele? Telecomunicaţiile? Televiziunile? Presa? Relaţiile externe? Toţi şi toate sunt…la cârciuma cu doi tei. Acolo spui ce vrei, faci ce vrei, pe nimeni nu intereseazã de nimeni, nimeni nu dã socotealã nimãnui şi nimeni nu respectã nimic.
Haida, haida Românica mea! Joacã! Joacã bezmetic! La sfârşitul jocului vom culege de pe jos ce va mai fi rãmas. Dacã va mai fi rãmas ceva!
Bani, glorie şi femei
Scris de ... mine
Duminică, 21 Februarie 2010 23:22
Pe când eram noi mici, dar nu atât de mici încât sã nu ştim a vorbi prostii, obişnuiam sã ne gândim cu voce tare la ce am vrea noi sã avem când vom fi mari. Când zic “noi”, a se înţelege “bãieţi”. E uşor de imaginat cam ce-şi puteau dori nişte bãieţi! Nu lipseau avioanele, puştile,
România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Pe cuvânt, la noi, în România:
-Salariile cresc scăzând
-Pensiile sunt tot mai mari fiind reduse
-Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
-La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut
-Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
-Plătim asistenţa medicală gratuită
-Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
-Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
-Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
-Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
-Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă
De vreo doi-trei ani, vreau-nu vreau, tot ajung prin tribunale. Mai întâi, m-am dus sã mã bat cu ãia care ar fi trebuit sã mã apere, dar ei trecuserã în tabãra mârşãviei şi trãgeau d-acolo în mine. Pe urmã, cu diverse acte. Ba sã mi le verifice, ba sã le autentifice, ba sã le avizeze, ba sã le…
Minimum 51% dintre elementele care au convins statele membre ale NATO sã primeascã România în Alianţã au fost generate de Armatã. Este un fapt recunoscut şi de politicienii români şi de cei strãini. Armata românã a fost cea care a convins strãinãtatea cã se poate baza pe noi. Pentru a fi convingãtoare, pe lângã calitãţile pe care deja le avea, Armata s-a adaptat şi la cerinţele Alianţei. A renunţat la nişte camarazi, a renunţat la nişte funcţii şi la nişte grade, s-a angrenat într-un proces de pregãtire conform exigenţelor Alianţei, a iniţiat legi specifice dupã modelul celorlalte armate din Alianţã, a dat tribut de sânge pe câmpurile de luptã. Si…a fost convingãtoare. Din când în când, arareori, politicienii români amintesc rolul Armatei în integrarea României în NATO.
