ALTFEL.info

Cei care intră pentru prima dată în această locantă sunt rugaţi să viziteze, mai întâi, prima parte, pentru a înţelege despre ce e vorba. Ceilalţi, care au « servit primul fel », sunt bineveniţi.

********** 

In urma unor întrebări primite de la câţiva cititori ai site-ului, mă văd nevoit să fac o precizare pentru cei care nu-l cunosc nici pe autorul acestor rânduri şi nici personajele la care face el trimitere, pentru a înlătura orice bănuială şi orice alunecare cu gândul spre oricare alt Gil, mai mult sau mai puţin celebru, inclusiv spre eroul romanului GIL BLASS, din care s-au inspirat cei ce i-au zis Gil lui George. Gil, pe numele lui « de la catalog » ALEXE GEORGE, mi-a fost coleg de clasă în liceu şi în şcoala care acum se numeşte « de cadeţi ». La Gil acasă, în Eforie Nord, mi-am petrecut eu prima vacanţă « pe cont propriu » din viaţa mea, la terminarea liceului. La el în pat am dormit după banchetul de la terminarea liceului, atunci când mi s-a făcut rău. M-am dus la el ca să aibă grijă de mine. Si a avut. A doua zi am aflat de la ceilalţi că, în timp ce mă îngrijea pe mine îi era rău şi lui, la fel ca şi mie. La Gil acasă « eram cazat » când ajungeam în Mangalia, oraşul în care locuia el, pe vremea când eu eram burlac. De la el am moştenit o grămadă de expresii cu care mi-am atras eu simpatii pe unde am umblat. Am plecat de lângă patul în care era internat post-operator, cu mai puţin de o oră înainte de a se stinge. Atunci, când eram lângă el, cu mai puţin de o oră înainte de a închide ochii pentru totdeauna, Gil mi-a strâns mâna şi mi-a zis zâmbind : « iaso, palicare !  las’ că-i bine, o să fie bine ! ». La puţin timp după ce am plecat de lângă el, Ileana, soţia lui, m-a sunat şi mi-a spus că s-a stins. Multă vreme m-am simţit vinovat că nu am făcut mai mult pentru el în încercarea de a-l salva, până când nişte medici mi-au spus că nu aveam ce să mai fac. Asta nu m-a liniştit, dar măcar m-a ajutat să nu mă împuşc. 

El este autorul celebrului răspuns la întrebarea « ce are omul în cap », şi anume « maţe », pe care îl regăsiţi în una din scrierile de pe acest site. In legătură cu anumiţi oameni ai zilelor noastre încă « nu s-a inventat » un răspuns mai corect decât ăsta ! Si tot el a fost autorul celebrei întrebări, adresate profesoarei de chimie care ne explicase că acidul formic se numeşte aşa pentru că se găseşte în crusta furnicilor-« atunci de ce nu se numeşte acid furnicic ? ». 

************ 
Săptămâna asta oferim un preparat italo-american, care va constitui cea de a doua emblemă a locantei. Veţi înţelege de ce. Serviţi de aici!