ALTFEL.info

Necesitatea de a avea rezerve se manifestã la ţoate fiinţele şi la toate formele de asociere şi de organizare, fie ele la nivel micro sau macro. Furnicile îşi fac rezerve, oamenii au nevoie de rezerve, pânã şi maşina vrea o roatã de rezervã iar o echipã de fotbal nici n-are voie sã intre pe teren fãrã

rezerve. La nivel instituţional, cea care are cea mai mare nevoie de rezerve este armata. Asta pentru cã, armatei nu i se permite sã invoce nici un motiv în cazul unui eşec. Nici mãcar pe acela cã n-ar fi avut rezerve! Si cum de pregãtire se ocupã militarii înşişi, şi o fac “fãrã rezerve”, iar viaţa pe care o pun în joc le aparţine şi şi-o dau tot “fãrã rezerve”, rezervele de care are nevoie armata sunt rezerve de oameni, de muniţie, de armament, de echipament şi de alimente. Nu ştiu cum or sta lucrurile în momentul de faţã, dar dacã ar fi sã mã iau dupã ce se scrie prin presã, rezultã cã armata ar sta cam prost cu rezervele. Eu am observat, totuşi, cã stã foarte bine în ceea ce priveşte rezerva de gogoşari. Iar aceastã rezervã bogatã de gogoşari conţine gogoşari de toate felurile, de toate mãrimile şi de toate categoriile. Gogoşari mici, mijlocii şi mari, gogoşari cãrnoşi şi din ãia mai subţirei, gogoşari roşii şi gogoşari verzi şi chiar şi gogoşari iuţi. Inclusiv nişte ardei capia deghizaţi în gogoşari şi chiar şi câţiva dovlecei vopsiţi în gogoşari se regãsesc în aceastã rezervã. 

Probabil, chiar şi conducerea supremã a sesizat acest fapt şi de aia l-a pus sã gestioneze problemele armatei pe un om specializat în gogoşari, anume un intendant. Iatã câteva dintre mãsurile adoptate de mai marele gogoşarilor:

1. A adunat într-o salã gogoşarii roşii şi le-a spus cã nici o pensie de gogoşar nu va fi diminuatã, deşi cu o zi înainte primul-gogoşar anunţase cã numai cele sub 3000 lei nu vor fi reduse. Ce au fãcut gogoşarii roşii? Nu s-au mirat, nu s-au întrebat ci...au aplaudat. Ca orice...gogoşar.
2. Altã datã, a adunat alţi gogoşari, mai verzi, şi de data asta le-a spus cã pensiile sub 3000 de lei nu vor fi reduse. Apoi a întrebat cine are peste 3000 de lei pensia. S-au ridicat câteva mâini timide, iar ministrul gogoşarilor a anunţat triumfãtor cãtre cei mulţi: “Vedeţi! Iatã ce multe pensii am salvat eu”. Iar gogoşarii cei verzi ce au fãcut? Au aclamat.
3. Cineva a lansat ideea cã nenorocirea cu reducerea pensiilor nu va fi aşa de mare precum o anunţã apocalipticii şi cã, de fapt, va fi modicã şi este doar pentru a închide gura vulgului. Gogoşarii, mai ales cei mari, atâta au aşteptat şi au şi început sã se bucure, negândindu-se ei cã aşa ceva nu este posibil, cãci nu se poate pãstra un secret nici atunci când e cunoscut de doi oameni, darãmite când este cunoscut de toatã lumea! Gogoşarii nu s-au întrebat nici cum de şi-ar fi permis politicienii sã-şi punã lumea în cap cu un astfel de joc, în condiţiile în care ei au nevoie de voturile celor mulţi, iar gogoşarii nu sunt majoritari în ţara asta. Gogoşarii doar s-au bucurat la auzul acestei idei.
4. Zilele trecute, ministrul gogoşarilor s-a lãudat cã el şi-a îndeplinit misiunea şi a salvat pensiile sub 3000 de lei. Iar au sãrit în sus de bucurie gogoşarii, mai ales  cei mici! Ei nu se întreabã cum de va fi posibil ca numai pensia unuia care a fost şef de SMG (Statul Major Gogoşeresc, a nu se înţelege altceva!) şi a altor şefi de vrej sã fie diminuatã pânã la nivelul pensiei unui gogoşar mic, fie el şi cãrnos, iar a lor sã rãmânã neschimbatã. Nici nu se întreabã cum de se vor putea rezolva problemele bugetare ale ţãrii reducând numai pensiile peste 3000 de lei, adicã ale celor circa 18% din totalul gogoşarilor, fãrã sã se diminueze şi pensiile celorlalţi 89% dintre gogoşari. Şi, gogoşari fiind, ei nu au înţeles cã misiunea pe care se laudã ministrul-gogoşar cã ar fi îndeplinit-o a fost aceea de a-i pãcãli pe gogoşari pânã la finalizarea procesului de legiferare a chestiunii pensiilor. Adicã, sã nu încerce gogoşarii sã împiedice acel proces. Cã acuma, dupã ce s-a legiferat, ce mai pot face gogoşarii? Doar sã se ducã în instanţã. Iar acolo, procesele dureazã 3 ani, hotãrârile nu sunt luate de judecãtori interesaţi de problema pe care o judecã ci de oameni cãrora li se dicteazã ce sã hotãrascã, iar ei se supun în schimbul unor avantaje personale. In acest interval de timp orice gogoşar se poate usca, sau se poate acri, sau se poate strica, sau…

D-aia zic cã, la gogoşari, armata stã foarte bine. Acuma, singura preocupare a organelor statului în domeniul securitãţii, trebuie sã fie aceea de a urmãri sã nu arunce careva cu saramurã sau cu oţet peste noi. Cã ni se acresc toţi gogoşarii!

*******

Nota Autorului:

1. Sunt conştient cã prin rândurile de mai sus îmi voi atrage ura şi dispreţul multor gogoşari. Mai ales din partea gogoşarilor mari, cã ãia mici nici nu citesc şi nici nu-i intereseazã. Ei s-au drogat cu “alea sub 3000 nu se reduc” şi dorm în continuare. Chestiunea mã bucurã pentru cã, atrãgând eu ura şi dispreţul asuprã-mi, eliberez restul oamenilor de urã şi de dispreţ gogoşeresc. Aş putea spune cã fac o muncã de apostolat, nu? Pentru care aş putea fi felicitat, nu? Bine-nţeles, numai dupã ce voi fi fost urât şi dispreţuit!
2. Celor interesaţi, le aduc la cunoştinţã cã primesc înjurãturi în toate formatele, adicã prin e-mail, prin SMS, prin mesaje verbale publice sau între 4 ochi şi 4 urechi, precum şi sub formã de bere la gheaţã (cunoscãtorii ştiu cã eu nu pot sã sufãr berea!), file de somon afumat (vai ce rãu îmi face ãsta la fiere!), mici dupã reţeta de la “Carul cu bere” (de la ãştia mi s-a fãcut rãu acu 35 de ani, când am mâncat 17) şi chiar şi sub formã de bonuri de masã (se ştie cã vreau sã slãbesc şi, deci, nu prea mãnânc).
3. Ca sã nu fiu acuzat de discriminare, anunţ cã primesc şi felicitãri, dar p-astea le primesc numai în public. Cele între 4 ochi şi 4 urechi, sau cele prin SMS nu se pun la socotealã.