ALTFEL.info

Ca sã citez un fost şef din vremea tinereţii mele, dacã nu v-am spus vã repet cã mie nu mi-a comunicat Dumnezeu cã aş fi Christos. In consecinţã, oricine îmi livreazã o palmã şi se aşteaptã ca eu sã-i ofer şi celãlalt obraz, se înşalã amarnic. Nu numai cã nu-i întorc şi celãlalt obraz, dar eu îi înapoiez palma, îi mai dau una drept dobândã şi încã una, preventiv, pentru situaţia cã îi mai trece vreodatã prin cap sã mai încerce. S-ar putea spune cã eu comit un act filantropic, nu?

De când orbecãi prin bezna spaţiului ãsta virtual, doar vreo doi înşi dintre toţi cei cu care m-am intersectat au gãsit de cuviinţã sã se simtã cãlcaţi pe bombeu de mine. Si, vorba aia, am contactat o mulţime de oameni serioşi, inclusiv mai mari ca mine, fie ca vârstã, fie ca pregãtire, fie ca realizãri în viaţã. Si sunt destul de atent, întrucât eu însumi sunt o fiinţã iute sãritoare din ţâţâni, aşa cã ştiu cum este când eşti cãlcat pe bombeu şi de aia evit sã fac altora ceea ce mie nu-mi place. De aceea, evit sã calc, dacã nu sunt cãlcat. Stiu sigur cã sunt doar doi, deşi ei şi-au tras mãşti diferite pe chip în diverse împrejurãri. Ii recunosc dupã grupurile de cuvinte pe care le folosesc şi dupã vena care li se zbate la gât când aud de mine. Cetãţenii sunt din ãia stãpâniţi de curajul ţigãnesc, adicã mã atacã numai când mã prind pe alte uliţe. Acolo, inventeazã motive de atac la adresa mea. Cicã, mã iau de defectele fizice naturale sau dobândite ale oamenilor. Dacã i-aş şti capabili sã citeascã, le-aş zice direct cã sunt proşti. Altminteri, ar fi înţeles cu totul altceva dacã ar fi lecturat mãcar un articol scris de mine. Ca de exmplu cel ce poate fi gãsit la acest link  http://www.altfel.info/observator/378-le-a-dat-o-palma-cu-piciorul.html  Iar atunci când nu gãsesc argumente ca sã atace, în ceea ce spun eu, îi atacã pe cei care apreciazã ceea ce spun eu pe acolo, prin “site-uri strãine”. Cã la “Loc de dat cu capul” n-au cu ce sã intre, lipsindu-le chiar instrumentul cu pricina, şi nici de scris direct n-au curaj sã-mi scrie, fiindcã ştiu ce rãspunsuri ar putea primi. Aşa cã îşi aleg diverse pseudonime şi mã pândesc. Vreo douã sunt marile lor ofuri. Primul este acela cã mã cam iau de iubiţii lor favoriţi politici. Oftica le este cu atât mai mare, cu cât iubiţii lor îşi dau cu stângu-n dreptu, lãsându-i pe ei fãrã argumente. Al doilea este deranjamentul pe care li-l produce faptul cã nu îi tratez mai regeşte, cã nu manifest faţã de ei un respect pe care ei considerã cã ar trebui sã li-l acord în mod deosebit, cã îmi permit sã le vorbesc ca şi când nu le-aş recunoaşte înãlţimea piedestalului pe care s-au suit singuri. Adicã, li se pare cã prea vorbesc cu ei de la egal la egal. Nepreavând ei cum sã-mi reproşeze chestia asta fãrã sã se vadã cum li se scurge gloria pe piept, încearcã alte manevre. De exemplu, mã acuzã cã mã cred a toate ştiutor. Le atrag atenţia cã prin afirmaţia asta şi-au dat singuri cu tesla-n  c_a_e, întrucât eu nu m-am pronunţat niciodatã asupra modalitãţii de multiplicare a cãpuşelor, de exemplu. Deci, dacã existã ceva în legãturã cu care n-am zis nimic, nu mã pot acuza de “a toate ştiutorism”, nu?!? In schimb, le ofer eu acuma şansa sã decidã ei de ce mã adresez lor aşa cum mã adresez. Le voi da un citat din Churchill şi-i las sã-şi aleagã singuri varianta. Sir Winston zicea aşa: “In orice poziţie s-ar afla în raport cu tine, pisica te priveşte numai de sus, dându-ţi de înţeles cã ea este stãpâna. In schimb, câinele se uitã la tine numai de jos, arãtându-ţi cã te recunoaşte de stãpân. Porcul, însã, te priveşte direct în ochi, dându-ţi de înţeles cã eşti egalul lui”.

Bãi bãieţi, cã bãieţi sunteţi vãzuţi pe dinafarã, de ce nu mã consideraţi…porc?!? E mai simplu decât sã vã inventaţi pseudonime! Si în felul ãsta scãpaţi de orice complex, cãci atunci veţi înţeleg de ce îmi sunteţi egali.