ALTFEL.info

Noe a fost un patriarh biblic, care, la îndemnul lui Dumnezeu, a construit o arcă (corabie pentru nemarinari) la bordul ăsteia urcându-şi familia, dar şi perechi ale tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ, pentru a fi salvate de la Potop. Se pornise pe atunci o ploaie mai ceva decât cele anunţate azi prin coduri care mai de care mai colorate! A plouat şi a tot plouat timp de 150 de zile, încât Noe, care nu prea le avea el cu navigaţia, s-a trezit, după încetarea ploii, că arca pe care o comanda a eşuat pe un munte, căruia i se spunea Ararat. Considerat garantul înţelegerii dintre Dumnezeu şi omenirea reînoită prin fii săi, Sem, Ham, şi Iafet, strămoşii semiţilor, hamiştilor şi iafetizilor, Noe mai poate fi perceput şi ca reîntemeitorul neamului omenesc după trecerea Potopului, neam din care face parte şi Traianus, om descurcăreţ în ale vieţii care a făcut ce-a făcut

şi s-a cuibărit în cartea de istorie alternativă a unei ţări bine aşezată locului după Potopul de pe vremea lui Noe, încât nu mai ai cum să-l scoţi de acolo… De bine ce le ştie Traianus pe toate cele lumeşti (unele chiar mai puţin “ortodoxe”!), cei mai mulţi oameni din această  ţară frumoasă, însă tare prost cârmuită, abia reuşesc să trăiască, apelând mai mult din cele aduse pe bani grei de pe la străini, pentru că în ţara lor bântuie cearta, prostia şi neamprostia votaţilor, lipsa motivaţiei de a munci, iar pe lângă toate acestea viaţa grea le este întreţinută şi de către ploile ce cad aproape ca pe vremea lui Noe, însoţite de vijelii marcate prin coduri meteo viu colorate…Traianus a venit pe lume hăt încoace după naufragiul biblicului patriarh, dar dispunând prin născare de un noroc chior, a reuşit să profite mai tot timpul de vreme şi vremuri, cocoţându-se în final tocmai în gabia naţiei, iar de aici, după ani şi ani de aşa zise încercări de a aduce fericirea în casele conduşilor, caută acum să  dea de înţeles naţiunii că renunţă la celebra sa spusă: Să trăiţi minunat, formulând o alta, mult mai realistă şi mai futuristă: Români, după mine Potopul!... El, Traianus, cel considerat garantul înţelegerii dintre… Dumnezeu mai ştie cine, în loc să fie perceput ca “reîntemeietorul neamului românesc”, prevesteşte parcă venirea “Potopului”, faptele sale demonstrând că se gândeşte mai mult la lista cu vieţuitoarele apropiate pe care le va urca la bord, în caz că necazul îl va obliga să formeze rapid echipajul unei noi ambarcaţiuni, numită “Arca lui Traianus”, aflată mai tot timpul în poziţia de marş şi… ducă! Nerezolvată este însă problema timonierului, pentru că actualul este atât de mărunt la fizic şi iniţiativă… încât nu prea vede bietul om mai nimic dincolo de prova proprie!...

Aşa că legătura dintre Noe şi Traianus există doar prin cele două alarmante preziceri: Plecăm, vine Potopul- aşa cum şi-a anunţat Noe familia, şi După noi Potopul…aşa cum e posibil ca Traianus să implementeze idea în capul plecat al celor care îl vor însoţi - unii dintre ei figurând pe lista echipajului ca dobitoace, aşa cum au fost şi pe vremea lui Noe - atunci când vor mola parâmele, lăsându-se în voia ploii, a valurilor şi a vântului turbat, stări ale unei naturi dezlănţuite ce-i va duce spre ţărmurile unde a înţărcat mutu iapa, adică, supărat pe ea, n-a vrut să-i mai dea… haşiş!

Povestitor (nu prevestitor!) A. Mărăşteanu