ALTFEL.info

Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fara miez; Mult ciolan; Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori; O blonda de Plescoi; Un varf de boc; O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine; O curte constitutionala moale si bine fragezita; Cateva cozi de procurori; Doua trei sindicate stafidite;
Condimente:
Apa de ploaie; Praf in ochi; Gargara macinata; Zeama de baliverne; Tupeu varsat;

Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura.

În colectivul societăţii „Sanchis S.R.L”, mare şedinţă de lucru. Directorul, în capul mesei. Pentru unii, capul tuturor răutăţilor, pentru alţii, Capul Bunei Speranţe, pentru mulţi, cap de pod, pentru şi mai mulţi, cap sec. Doar pentru şeful directorului, capul unui anume organ...de conducere a companiei. Sună telefonul, răspunde, normal, „capo di tuti capi”, recte directorul. „Doamne, ce veste!”, rosteşte şi rămâne gânditor o clipă, îndeajuns să le treacă prin cap participanţilor la şedinţă, fel de fel de gânduri:

Mai ţineţi minte jocul copilăriei noastre „Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!” ? Tot mic fiind, acum jocul e practicat de Boc, la modul: „Tot pe loc, pe loc, pe loc / Hop, răsare d-ul Boc!” Şi, după ce a dat cu coasa (uşoară apropiere de doamna în negru), acum dă cu lopata (legeră similitudine cu un gropar). Ce-i drept, a dat şi cu barda, tăind dintr-un trunchi de copac, semn că se pricepe, ca nimeni altul, la raderi şi tăieri (adânci legături cu tăierile de salarii şi pensii). Ba l-am văzut şi cum dă ceai unui şofer, care nu-l va uita toată viaţa şi se va lăuda, în orice birt va intra: „Bă, ştiţi cine mi-a dat mie de băut?”

Turturică Broscălău Macac, de loc din Copălău, era un mare amator de păsări și animale. Dat fiind și numele lui, parcă predestinat, după revoluție a adunat, în locuința sa, de la gingașele gorile, la blânzii lei, tigri, leoparzi și gheparzi, de la pămpălăii de elefanți și cârtițe cu prelungi târtițe, la enormele păsări colibri și bufnițe cu ochi luminoși și languroși, nemaizicând de plăpânzii șerpi, fermecătorii crocodili, minunatele broscuțe, frumoasele maimuțe, chipeșii rinoceri și arătoșii ornitorinci,  fălcoșii dihori, singuraticii cuci și rotofeii bursuci. Avea și animale domestice: o vacă bălțată, un bou ca toți boii, puțin la simțire, două capre cu cozi ridicate și câteva înaripate – curci, gâște, rațe, găini, bibilici, precum și o scrafă gestantă. Pe lângă el, Noe, cu toată arca lui, era mic copil...

Casa și curtea sa erau o adevărată grădină zoologică, spre disperarea vecinilor.

Toți și toate trăiau în deplină armonie (vorbă să fie!), până într-o zi, când, de atâta frig și troaca de mâncare mai mult goală, păsările și animalele au dat în boală.

Broscălău Macac le-a dat drumul din curte, să se ducă unde-or vedea cu ochii (mai puțin cârtițele) și să-și caute de-ale gurii (botului, ciocului etc.)

      Elefantul a intrat într-un magazin de porțelanuri, scroafa s-a dus la o maternitate de scroafe, boul s-a oprit la o poartă nouă, ornitorincul la muzeul de științe naturale, bălțata vacă, pe o toloacă, cucii în cuibul salamandrelor, dihorii prin cotețe (și dă-i ospețe!), șerpii au rămas pe drumuri, înaripatele s-au oprit la gârlă, celelalte animale sălbatice și păsări au poposit direct în pădurea de la marginea localității Copălău, care, astfel, a fost declarată rezervație naturală.

          Fenomenul a cuprins și alte localități, de pe bogata și mănoasa noastră glie.

Vizitatorii și turiștii români și străini au ajuns la concluzia că, într-adevăr, în țara noastră se trăiește tot mai mult ca în junglă, în deplină sărăcie și sălbăticie.

După multe emanaţii din care, ultima, ieşită ca din tun

O aroganţă de la Cotroceni spusă direct pe post

Imbatat de sonoritatea sintagmei, fara sa ia in considerare repercursiunile calcatului in acelasi … sugiuc (ca atunci cand s-a bagat fara sa-i dea nimenea branci, in problematica medicinei de urgenta!), vaporeanu’ care se dovedeste pe zi ce trece un practicant fervent al lucrului manual pe la ca’m’buza (adeca’lea vreau sa zic cum ca si daca esti chel poti fi un artizan, deci un practicant al lucrului manual inspirat) si nu un carmaci expirat cum striga “mahalalele” (iertare, nefiind marinel, habar n’am care parte a unui vapor se numeste “mahala”)!

La o televiziune “opozanta” actualei ciume portocalii, l-am vazut si ascultat pe acel Martin Borman al PDL, lider al parlamentarilor actualei dictaturi.

Am gãsit un clip al trupei TAXI. De fapt, cânta doar Dan TEODORESCU. Versurile acelui cântec mi s-au pãrut “înãlţãtoare” şi pline de realism. De aceea,  cred cã meritã a fi promovate pe orice cale. Sper cã Ministerul Turismului, condus de … mã rog, doar condus, a finanţat cum se cuvine aceastã operã de artã.

Poftiţi de vã bucuraţi! E pe strofe, ca sã nu ne încurcãm.