ALTFEL.info

Un biet soţ, ţinut sub papuc (să-i zicem...Gagniuc), a fost trimis de năprasnica sa soaţă caţă, la piaţă. Omul a nimerit în Piaţa Universităţii şi aşa a ajuns... protestatar. Nu a strigat, precum îngerul lui Fănuş, împotriva regimului la care este supus în casă, s-a luat de clasă, clasa politică, aşa cum făcea mulţimea dezlănţuită (încă neînlănţuită), susţinând...nesusţinerea actualei puteri. Adică, „Jos cutare, jos cutare!”, ba că nu dă de mâncare, ba că e nemernicie şi o cruntă sărăcie. Ajuns acasă, i-a spus nevestei că nu a luat nimic. Şi, normal, şi-a luat-o! S-a dus în pivniţă, unde avea linişte, vin şi inspiraţie. Acolo a emanat o nouă conducere:

Pe canalele româneşti de televiziune, filmele sunt însoţite de o bulinã pe care scrie “AP” sau nişte cifre, respectiv 12, 15, 18. Pe canalele strãine care transmit filme tot aici, în România, nu e nici o bulinã. La noi este bulinã fiindcã am înţeles cã noi trebuie sã respectãm legislaţia internaţionalã. Ailalţi, care au fãcut-o, nu trebuie sã o respecte! Cã ei au fãcut-o pentru noi.

Ingrediente:
Un popor mare, necopt, fara miez; Mult ciolan; Trei patru partide mari si cateva mai mici de diverse culori; O blonda de Plescoi; Un varf de boc; O legatura mare de servicii secrete cu urechi fine; O curte constitutionala moale si bine fragezita; Cateva cozi de procurori; Doua trei sindicate stafidite;
Condimente:
Apa de ploaie; Praf in ochi; Gargara macinata; Zeama de baliverne; Tupeu varsat;

Se taie poporul in doua parti, una buna si una rea. Apoi fiecare bucata se taie in doua, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura.

În colectivul societăţii „Sanchis S.R.L”, mare şedinţă de lucru. Directorul, în capul mesei. Pentru unii, capul tuturor răutăţilor, pentru alţii, Capul Bunei Speranţe, pentru mulţi, cap de pod, pentru şi mai mulţi, cap sec. Doar pentru şeful directorului, capul unui anume organ...de conducere a companiei. Sună telefonul, răspunde, normal, „capo di tuti capi”, recte directorul. „Doamne, ce veste!”, rosteşte şi rămâne gânditor o clipă, îndeajuns să le treacă prin cap participanţilor la şedinţă, fel de fel de gânduri:

Stimati corespondenti, colegi, prieteni, cunoscuti sau necunoscuti,

Va adresez respectuoasa rugaminte ca, pana la deratizarea acestei tari de paduchii Dobiboc si Fanfaroprea, sa nu-mi mai trimiteti mailuri cu privire la:

Urmãrind manifestãrile unor miniştri, şi frecvenţa acestor manifestãri, am ajuns la concluzia cã astea ar fi atribuţiunile lor. Am zis “ale unor miniştri”, pentru cã nu i-am putut urmãri chiar pe toţi. Ce Dumnezeu, cã eu n-am nici elicopter, nici maşinã şi nici mãcar .. tocuri, cum era sã fug dupã toţi?!

Deci, atribuţiuni ministeriale, în ordinea în care mi le amintesc:

Iatã cã, atunci când oamenii sunt hotãrâţi sã-şi ia soarta în propriile mâini, rezultatele nu întârzie sã aparã. N-au trecut decât douã sãptãmâni de când românii protesteazã şi au şi apãrut primele descoperiri medicale. Astfel, s-a constatat cã, protestul împotriva încãlcãrii demnitãţii umane de cãtre autoritãţile statale, se înscrie în categoria manifestãrilor specifice bolilor psihice în urmãtoarele situaţii:

Mai ţineţi minte jocul copilăriei noastre „Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!” ? Tot mic fiind, acum jocul e practicat de Boc, la modul: „Tot pe loc, pe loc, pe loc / Hop, răsare d-ul Boc!” Şi, după ce a dat cu coasa (uşoară apropiere de doamna în negru), acum dă cu lopata (legeră similitudine cu un gropar). Ce-i drept, a dat şi cu barda, tăind dintr-un trunchi de copac, semn că se pricepe, ca nimeni altul, la raderi şi tăieri (adânci legături cu tăierile de salarii şi pensii). Ba l-am văzut şi cum dă ceai unui şofer, care nu-l va uita toată viaţa şi se va lăuda, în orice birt va intra: „Bă, ştiţi cine mi-a dat mie de băut?”