ALTFEL.info

Am auzit şi eu la “Radio-şanţ“ cã s-ar desfãşura pe nu ştiu unde o sesiune de comunicãri ştiinţifice pe teme din domeniul “Intelligence”. E adevãrat cã acest post de radio cam are paraziţi şi nu se

înţelege foarte bine ceea ce transmite, dar, la un moment dat, mi s-a pãrut cã una din teme ar fi fost “Intelligence flexibil pentru ameninţãri imprevizibile”. Mi-ar fi plãcut sã mã fi aflat printre cei care au purtat discuţii, bãnuiesc, atunci când au stabilit temele sesiunii. Pentru cã, dacã aş fi fost acolo, în prima fazã m-ar fi bufnit râsul. Dacã aş fi reuşit sã mã opresc, aş fi început sã-mi pun întrebãri cu voce tare, în speranţa cã, fie mã vor lãmuri ceilalţi pe mine, fie vor înţelege ei cã ceva nu se potriveşte.

Mai întâi i-aş fi întrebat ce este acela “intelligence flexibil” şi cum se numeşte acel intelligence care nu este flexibil. Dar, nu numai cum se numeşte, ci, mai ales, cum se manifestã. Pentru cã, auzind de „intelligence flexibil“, eu îmi imaginez cã ãlãlalt, inflexibil, este ca un topor cu care îi dai în cap celui ce ţi l-a cerut, nu? Sau ca un ciomag cu care-l pãleşti în moalele capului.

Apoi i-aş fi întrebat care sunt acele caracteristici ale acestui „intelligence flexibil“ care îl deosebesc de restul intelligence-ului. Cãci, ca sã defineşti o categorie nouã, asta presupune sã existe nişte parametri ai acelei categorii, care nu sunt comuni altor categorii.

Desigur, aş fi întrebat eu şi cum vine chestia cu ameninţãrile imprevizibile. Mai întâi, aş fi întrebat dacã acele ameninţãri sunt imprevizibile pentru sateliţi, sau pentru ghiocul lu mama Omida, sau pentru cine. Si, dacã sunt ele imprevizibile, cum de se constatã, pânã la urmã, cã ele existã?! Sau se constatã dupã ce se manifestã? Pãi, atunci, ce treabã au ele cu intelligence? Cã intelligence are tocmai misiunea de a sesiza când “se coace” de o ameninţare, nu de a afla despre ea dupã ce ameninţarea cu pricina şi-a fãcut mendrele. Iar dacã tot este imprevizibilã, cum mama naibii ştiu eu cã ar exista aşa ceva!?!

Acuma, cã tot n-am avut norocul sã mã numãr printre cei implicaţi, neavând cum sã mã lãmuresc, şi cârcotaş fiind eu, nu-mi rãmâne decât sã râd. Imi şi imaginez cum ar putea fi stabilite prin decrete prezidenţiale sau ordonanţe de guvern,  concluziile unui proces de “intelligence flexibil”, referitoare la o ameninţare imprevizibilã. Nici n-ar mai fi nevoie de fapte, acestea fiind imprevizibile! Iar concluziile, fiind flexibile, n-au nevoie de suport faptic, ci pot fi trase de pãr.