luminare

Melodia saptamanii:

DESOLATION PATH

Revelaţie târzie Email
Scris de ... mine   
Duminică, 14 Februarie 2010 22:07

Ca toţi bãieţii normali, şi eu am crezut toatã viaţa cã fetele se îmbracã, sau se aranjeazã, sau se mişcã, sau vorbesc aşa cum o fac, “de afurisite”. Adicã, sã ne scoatã pe noi din minţi, sã ne ademeneascã, sã ne lase fãrã cap. Mai zilele trecute m-am aflat undeva unde majoritatea celor

prezenţi erau “boşorogi“, iar ceea ce se petrecea acolo n-avea nici în clin, nici în mânecã cu ideea de atracţie între fiinţe, de orice gen ar fi fost ele. Pe acolo au trecut şi nişte fete. Unele îşi legãnau şoldurile, altora le strãluceau ochii, unele zâmbeau şãgalnic. Le-am urmãrit mai atent. Nu se uitau la nimeni anume, erau concentrate la ceea ce fãceau, şi nimeni nu se uita la ele. Atunci, cum se explicã atitudinea lor!?! Si în clipa în care mi-am pus aceastã întrebare, am avut revelaţia. Târzie, e adevãrat. Ele se manifestã aşa, pentru simplul motiv cã…aşa sunt. Nu fac nimic în plus, nimic în minus. Pur şi simplu aşa sunt ele. Dar, pentru cã sunt altfel decât noi, bãieţii, noi ne închipuim toate cele. Cred cã nici ele nu conştientizeazã acest fapt. Cã, dacã l-ar conştientiza, s-ar prãpãdi de râs. Acuma nu mai pot, dar aş fi fost curios sã vãd ce aş fi înţeles din râsul lor pe vremea când eram şi eu “bãiat” de-adevãratelea, nu numai dupã prima literã a CNP-ului.