ALTFEL.info

De la Gara de Nord pânã la Dristor sunt 6 (şase) staţii, pe care metroul le parcurge în aproximativ 15 minute. Este fabulos câte se pot întâmpla în cele 15 minute! Dacã ar fi sã amintesc doar cele descrise în “Periuţã”, “Soarele”, cele douã episoade cu extratereştrii, “Mãnuşi de şmecheristã”, “S-a bãgat sârmã-n urechi”, “Si totuşi fetele recunosc” şi multe altele, aproape cã nu m-ar crede nimeni cã toate alea s-au petrecut acolo, în metrou.

Eu mi-am mãrturisit incompetenţa desãvârşitã în materie de istorie (http://www.altfel.info/insomnii/533-premoniie.html ), aşa cã îmi permit sã vorbesc degajat. Nu, nu despre istorie, ci despre incompetenţã! Cãci, istoria nu este singurul domeniu în care incompetenţa mea este desãvârşitã. Economia, sau businessul, sunt la fel de neînţeles pentru mine. Ca sã nu mai pomenesc de chestia cu banii, cã asta n-o-nţeleg nici sã mã pici cu cearã. De ce nu s-a lipit economia de mine? Cred cã a funcţionat aceeaşi premoniţie ca şi în cazul istoriei. Pentru cã, dacã se uitã cineva în urmã, observã cu uşurinţã cã şi în materie de economie, ca şi în materie de istorie, “certitudinile” s-au schimbat mai des decât obielele soldaţilor la Mãrãşeşti. Iar mai politizatã decât economia cred cã nici mãcar istoria nu este! Ceea ce se petrece de vreo 20 de ani încoace în Românica m-a ajutat sã nu mai am o pãrere atât de proastã despre mine şi sã nu mai îmi imaginez cã numai eu sunt tâmpit şi d-aia nu înţeleg ce se întâmplã în economie.

Mai deunãzi, nişte specialişti în economie îmi explicau la televizor, cu argumente indubitabile, cã sporurile salariale nu fac bine economiei. Acuma, alţi specialişti în economie, îmi explicã, tot cu argumente indubitabile, cã, de fapt, reducerile salariale vor afecta economia. Colacul peste pupãza

Nu ştiu ce a vrut sã zicã cel care a lansat vorba „Prost sã fii, noroc sã ai”. Si dacã nu ştiu, caut singur explicaţii. Singura pe care am gãsit-o ar fi aceea cã, dacã esti prost, are grijã Cel de sus şi te “noroceşte”. Fiind eu convins cã am gãsit explicaţia corectã, eu îmi fac partea care-mi revine mie. Adicã sunt prost. Consecinţa este cã, într-adevãr, Cel de sus îşi face şi El treaba care îi revine Lui.

Voi fi recunoscãtor oricui îmi va sugera un titlu mai potrivit, dupã ce va lectura aceste rânduri. Eu n-am gãsit.

Am fost, ca şi acum un an, la festivitãţile prilejuite de sãrbãtorirea Zilei Marinei. Iar a cântat fanfara Marinei şi iar...In timp ce-i ascultam, am retrãit emoţia copilului care şi-a vãzut visul cu ochii atunci când şi-a pus pe cap bereta cu panglici şi a îmbrãcat bluza cu guler marinãresc. Am retrãit emoţiile primului post de santinelã cu glonţ adevãrat pe ţeava pistolului mitralierã. Am retrãit, fãrã sã-mi mai fie rãu de data asta, momentele în care zãceam spãlat de valuri sub tunul de la pupa pe Dragorul de Bazã. Am simţit din nou cele 80 de grade care mã ardeau când fãceam de cart la cãldãri, pe acelaşi Dragor de Bazã. L-am revãzut pe tânãrul locotenent neştiutor în ale vieţii, care cobora din tren direct pe faleza din Tulcea şi nu ştia încotro sã o ia. Am retrãit momentele în care m-am suit în arborada bricului Mircea, deşi nu aveam voie din cauza rãului de mare, mascat de Filã şi de Mirceone ca sã nu mã vadã şefii şi sã mã dea jos. Dacã Dumnezeu ar fi vrut ca eu sã mor, atunci ar fi putut-o face şi nu l-ar fi acuzat nimeni. M-am revãzut noaptea, pe canalul Sulina, navigând pe întuneric beznã, fãrã sã am habar de navigaţie, salvat de caporalul Boştinã care s-a mişcat mai ceva ca un cronometru german

Se strâng în mine munţi de vorbe grele

Iau foc şi ard şi munte sunt, de jar

La malul unui lac gemând de stele

Stăpân al unei mori şi lopătar

Motto:

Nu faci din lemn de salcie strapazan

Nici ataman de frunte, din golan.

(folclor pescăresc din Deltă)

In 1995, Jugoslavia, proaspăt iesită din prima etapă de confruntări militare interne, a invitat la Belgrad, o delegaţie guvernamentală românească. Invitaţia a fost motivată de faptul că de-a lungul istoriei, le-am fost cei mai buni vecini, am colaborat in multe probleme, inclusiv militare, nu am avut conflicte armate între noi şi ca voiau să amplifice relaţiile cu România sub toate aspectele.

Delegaţia noastră era condusă de un carismatic diplomat, dl. Ilie Spătaru, pe atunci şef al Direcţiei Consulare din Ministerul Afacerilor Externe. Ministerul Apărării Naţionale era reprezentat de mine şi mr. Sava Vasile, în prezent colonel în rezervă.

Cred cã asta este o ramurã cãreia matematicienii nu prea i-au acordat atenţie. Si, dacã nu mã înşealã pe mine cunoştinţele ( o cunoştinţã, douã cunoştinţe-genul feminin, deci ar fi putut…!?!), este şi destul de ciudatã în raport cu celelalte geometrii: în plan, în spaţiu, analiticã, descriptivã, euclidianã şi ce alte tipuri de geometrii or mai fi existând. Este ciudatã pentru cã are la bazã ceva ce nu este posibil în alte ramuri ale geometriei.

Zacem de boala de bine

Frigul ne ia cu călduri

Frică ne curge prin vine

Fragii ne pică din guri

Sãptãmâna asta este cea de a o suta de când ţin evidenţa “Melodiei sãptãmânii”. Asta, în condiţiile în care prima “Melodie a sãptãmânii” a staţionat pe site vreo 3 luni, cea de a doua la fel, iar urmãtoarele staţionau minimum o lunã.