Am terminat cu iobãgia. Mi-am fãcut firmã. Se numeşte “La nodu-n papurã”. Am înregistrat-o la “Osim”, adicã “Ospiciul de stat pentru imbecili mari, mijlocii sau mici”. De fapt, nici nu e firmã d-aia simplã. E un “Imm”, adicã o “Intreprindere maxilo-mandibularã”, cãci funcţioneazã prin datul din mandibulã şi din maxilar în acelaşi timp. Ce produce? Consultanţã. Lucrez şi pe treining. Nu, n-am scris greşit, pentru cã nu e vorba de “training”, ci de “treining”. O consultanţã=un treining. Da sã fie de firmã şi flauşat! Care ar fi obiectul consultanţei? Pãi, îi pot învãţa pe oameni sã producã noduri în papurã. Dar d-alea adevãrate, nu kitchuri! Adicã, odatã realizat un nod în papurã d-ãsta original, dacã îl pui pe masa unui şef involuntar, adicã d-ãla care a ajuns şef fãrã sã ştie nici el de ce, va zice: “Bãi, ãsta da nod în papurã! Cine l-a fãcut?”. Iar când i se spune cine l-a fãcut, dã dispoziţie la “Human Resource”, cã nu mai are birou de personal, sã i se desfacã contractul de muncã autorului. Frumuseţea începe peste vreun an-doi, atunci când şeful înţelege cât de adevãrat era acel nod în papurã şi îl cautã pe ãla de-l dãduse afarã. Intre timp, însã, ãla fie fusese angajat de alţii care înţeleseserã cât de util poate fi un nod în papurã original, adevãrat, fie îşi deschisese firmã proprie şi nu mai avea nevoie de salariul de mizerie pe care i-l oferea acel şef dispus oricând sã-l dea iarãşi afarã. Cãci şefii ãia, adevãraţi, ştiu sã aprecieze un nod în papurã adevãrat, atunci când li se oferã, nu peste doi ani când li s-a-nfundat cãruţa-n drum.
