Citeam într-un ziar despre nişte doctori în diverse ştiinţe la care ei înşişi declarã cã, de fapt, nu se pricep. Cum este cazul unei “doctoreuze” în limba rusã care declara nonşalant cã ea…nu ştie limba rusã! Tot în articolul respectiv, deşi nu figura printre cei care ar fi mãrturisit cã nu ştiu pentru ce au obţinut acel titlu, era pomenitã şi o mare politicianã blondã, cea care prin propria-i inteligenţã a reuşit sã impunã modificarea, de la distanţã, a constituţiei unui stat membru al NATO. Despre minunea blondã, în ziar scria cã ar fi doctor în ştiinţe militare. Am mai citit o datã, sã vãd dacã nu cumva era doctoriţã şi n-am înţeles eu bine, dar…înţelesesem bine. Lecturarea acelui paragraf mi-a readus în memorie câţiva doctori în ştiinţe miltare care nu ştiau exact structura tezei lor de doctorat, precum şi mai mulţi doctori ale cãror lucrãri au ca unicã utilitate faptul cã se constituie ca suport pentru un strat gros de praf, nimic din ceea ce au gândit ei, sau din ceea ce or fi copiat, negãsindu-şi materializare nici cât negrul sub unghie, fie şi mãcar în foişorul unei santinele. In clipa aia mi-am dat seama cã, în domeniul ştiinţelor militare, a sosit timpul pentru introducerea unui nou titlu ştiinţific. Acela de “brancardier în ştiinţe militare”. Ar fi cu mult mai aproape de valoarea realã a multor titulari ai acestui titlu şi de valoarea lucrãrilor lor. Iar pentru minunea blondã, ar trebui creat un titlu special. Acela de “moaşã în ştiinţe militare”.
Felcerul de serviciu în ştiinţe militare
27.10.2008
