|
Oda salariatului model
Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf,
Dulapuri burduşite, hârtii, praf.
Concediul nu-l iubesc de fel!
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnă!
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viaţă n-am iubit!
Iubesc computerul fereastra,
Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi,
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu' din nou,
Să stau o viata la birou!
Imi place munca! Aş munci
Mai mult in fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!
|
