Criza economico-financiarã mondialã ne calcã în copite, galopând pe spinãrile nostre încovoiate mai ceva decât galopam eu pe deşelate, la Podari, cu armãsarul Miticã, pe dealul lu Solomon. Bani nu mai curg de nicãieri, nici mãcar din cer, cum eram noi obişnuiţi. Marile afaceri aducãtoare de bani s-au rãsuflat şi au devenit izvoare ale pierzaniei. Sindromul anilor ’30 se repetã aproape ad-literam. Dacã se va repeta şi ad-integrum, atunci nu m-aş mira sã înceapã sinuciderile provocate de “jena financiarã”, ca sã citez din presa vremii. Eu, unul, déjà mã gândesc cum sã mã sinucid. Sã mã împuşc? De asta am scãpat, cã nu mi-au dat ãştia autorizaţie de port-armã. Le-a fost fricã sã nu fac curãţenie în “justiţia lu peşte” şi în rândul Hahalerelor. Am scris cu ‘H” pentru cã aşa se scriu substantivele proprii, nu?! Poate cã aş fi manglit o puşcã de la vreun pescar, da de unde gloanţe? Sã mã spânzur? Dar dacã se rupe frânghia şi mã mai fac şi de bãcãnie? Parcã-i aud pe ştiu eu care scrâşnind printre mãsele: “Asta n-a fost în stare nici sã se spânzure ca lumea, darãmite sã mai fi fãcut şi altceva prin viaţa asta!”. In plus, nu-mi convine sã ung frânghia cu sãpun, cã eu folosesc Eucerin şi e destul de scump! Chestia cu patul am încercat-o dar n-a dat rezultate. Degeaba ziceau unii cã patul ar fi cel mai periculos loc din lume, întrucât 80% din oameni mor în pat! Eu mã sui în pat de aproape un secol, şi tot degeaba!
Aşa cã, singura metodã la care aş putea apela, şi care s-ar înscrie perfect în trendul crizei, ar fi sã mor de…foame. Asta o sã şi fac. Mã duc sã mã pregãtesc. Ce anume fac ca sã mã pregãtesc? Cum ce fac!?! Mãnânc bine! Pãi, dacã tot m-am hotãrât sã mor de foame, doar n-o sã mor flãmând, nu?!
