Mai anţãrţ m-a apucat un dor de mãsele. Dor este masculinul stomatologic al lui durere. M-am dus la cabinetul cel mai apropiat de casã, ne mai având putere sã ajung acolo unde mã duc de obicei. La cabinet, am dat peste o tânãrã stomatologiţã, cã nu ştiu care ar fi femininul de la stomatolog. Doar n-o fi…stomatoloagã! Duduia cu pricina era cât p-aci sã-mi producã un şoc hiper-termic. Ce e ãla? E opusul şocului hipo-termic, ãla care te trãzneşte când scade temperatura mediului mult sub limita suportabilã pentr organism. Adicã, atunci când te duci în frigider sã scoţi berea, uiţi de ce te-ai dus şi adormi acolo. Prin ce era sã mã şocheze tânãra stomatologiţã? Prin declaraţia de dragoste pe care mi-a fãcut-o. Nu mã credeţi?! Pãi i-auziţi ce mi-a zis. Mi-a zis aşa: “Imi plac dinţii dumneavoastrã!”. Ei? Ce e asta când vine de la o stomatologiţã?!? Pãi vedeţi! E adevãrat cã cineva mi-a zis: “Fugi, bã, d-acilea, cã ţi-a zis aşa ca sã nu te mai doarã mãselele!”. N-are dreptate. De unde ştiu? Pãi, la auzul acestor vorbe, nici una dintre mãselele mele dureroase n-a-ncetat sã mã mai doarã!
Ce mai, vã spun sigur. A fost o declaraţie de dragoste. Stomatologicã!
