Un leu… pricăjit (vezi “Zodia leului pricăjit” la Insomnii), care dormise 3 (trei) zile la rând, s-a trezit cam fleoşcăit, dar şi cam flămând. Puţin chiaun, se puse în mişcare. Viteza lui de deplasare era rezultanta dintre viteza cu care stomacul îl împingea în căutare de pradă şi viteza cu care lenea îl împingea la a cădea într-o parte şi a se deda somnului leonin. Cum mergea el aşa, ca şi când mai mult n-ar fi mers, îi apare în cale un iepuraş. “Auzi, bă iepurilă?” răcni leul de abia se auzea el însuşi. “Cine e, bă, şeful vostru?”. “Aoleu, luminate împărate, rege al regilor, neînfricatule, neîmblânzitule şi neînvinsule care eşti, păi matale eşti şeful nostru, al tuturora, trăiţ-ar!” zise iepuraşul pe nerăsuflate, în timp ce îi dârdâia şi blana, nu numai mustăţile, de frică. “Zău mă?! Aşa zici tu?! Bine, bă, dacă aşa zici tu, accept” zise leul târându-şi coama somnoroasă mai departe. La un moment dat, îi apare în cale o hienă. “Hopa, am prins-o singură, în sfârşit, că m-am săturat să dea peste mine cu haita şi să-mi ia haleala de la gură” îşi zise leul, adresându-se apoi hienei: “Ascultă, drăguţă, cine crezi că e, după părerea ta, şeful vostru, al tuturora?”. “Na, că m-a prins singură, departe de haită, că dacă eram cu toatele la un loc îi arătam noi cine e ăl mai tare” se gândi hiena, apoi îi răspunse: “Haoleu, luminatule, neînfricatule şi neîmblânzitule, păi tu eşti regele nostru al tuturor, tu eşti regele regilor şi împăratul împăraţilor!”. “Zău?! Ei, dacă aşa zici tu…” zise leul plecând mai departe, gândindu-se cum să folosească acest răspuns atunci când apare haita de hiene şi-l lasă cu buzele umflate. Pe drum îi ieşi în cale şi un elefant. Uitându-se la el, în sus, leul îl întrebă: “Da ce te urcaşi acolo, sus, bă? Si ce tot dai din trompa aia? Ia zi, mai bine, cine e şeful vostru!”. Elefantul mişcă dintr-o ureche alungând niscaiva muşte, apoi îl înşfăcă pe leu cu trompa şi dete cu el de pământ. După câteva minute, leul îşi reveni, se sculă ameţit de jos, se scutură şi plecă mai departe mormăind încet: “Ei, dacă nu ştii, nu ştii. Ce pot să fac eu dacă tu nu ştii…!”
***
Ce are această poveste cu ciorba de roşii? Păi are, că, în timp ce o depănam în gând pentru a mi-o reaminti, mâncam ciorbă de roşii, varianta “cu orez”. Atunci mi-am dat seama că, dacă ar fi mâncat şi ele ciorbă de roşii, animalele i-ar fi răspuns leului că şeful lor, al tuturor, este…ciorba de roşii. Iar leul ar fi zis: “Corect. Dar după ciorba de roşii, cine e cel mai tare?”.
