S-a trezit si-a dat sa sara sprinten din pat, dar un junghi nesuferit l-a sagetat in spate. Nu poate sa-i sufere pe tipii aia musculosi care se trezesc dimineata si nu-i doare nimic. Ajuns in fata oglinzii exerseaza un zambet strengaresc, dar, vai, uitase sa-si prinda cu fluturasul dintele din fata. O sepcuta cu carouri, tinereasca completeaza tinuta. Dar unde, pleaca? Sa sune pe cineva cu care sa-si umple ziua! Scoate dintr-un dulap, un sertar--fisierul iubirilor sale. S-o sune pe Ana. O blonda voluptoasa--plimba imaginea prin minte--dar mai bine nu! Ultima data l-a dus la un chef de rockeri si dimineata avea genunchiul umflat si spatele teapan. Draguta, dar, prea zurlie. Pe Dana, sigur pe ea trebuie s-o sune. S-a simtit bine de ziua ei. E drept ca l-a cam costat, dar ea a fost super, cand jucandu-se de-a baba-oarba, l-a ascuns in dulap.Nu l-a gasit nimeni pana dimineata, cand tot ea l-a scos de acolo. L-au primit cu aplauze si el a mai dat un rand de cafele.Totusi, cu Eleonora a fost la Antipa. Cam ciudata alegere pentru o plimbare romantica! Ochii mari si luminosi ai Eleonorei, cum sa-i uiti? Suna! “Cine?!!! Pai, nu te-au impaiat inca?”. Perplex, se aseaza pe un scaun. Sigur a gresit numarul! Mai bine pe Mari. Tare bine arata cu halatul ala alb mulat pe corp. Dar mai bine fara telefoane. Se va duce direct la cabinetul unde Mari este asistenta. Intra si cateva persoane asteapta pentru consultatie. Usa se deschide si Mari--inger de fata--arata spre el: “Hai, tataie, e randul dumitale!”. Zambetul, dorit seducator, ingheata. EU?? “Da! Poftiti!”. Se ridica si nauc, iese afara. Lui i-a zis, tataie? Deodata, fata i se destinde. Nu, sigur nu era vorba de el. Langa el statea o baba, care avea o caciula mitoasa ce-i schimba complet fizionomia. A naibii. baba, s-a facut ca nu aude. Respira usurat, ajunge acasa, pune fisierul la loc si se intinde pe pat. Junghiul nesuferit revine. O zi proasta. Mai are omul si din astea. Dar maine?Atatea frumuseti asteapta telefonul lui… Casanova.
***
Mărturisesc că nu mai ştiu cine mi-a trimis această poveste…adevărată. Dar chiar şi aşa, eu îi mulţumesc! Sper să n-o fi scos tocmai eu, din tolba mea cu amintiri… personale!
