Sunt cunoscute efectele anumitor profesii asupra sănătăţii. Nu întâmplător s-a şi desprins o ramură a medicinii care se ocupă numai de aceste boli. S-a dezvoltat şi legislaţie specifică acestui domeniu. Nu mă pricep, dar nu pot să nu-mi amintesc deformaţiile celor ce suflă toată viaţa în sticla topită, sau în trombon, de exemplu. Ce nu ştiu eu este dacă printre profesiile care produc boli profesionale figurează şi aceea de…politician. De ce zâmbiţi?! Păi ce, a fi politician nu este o profesie? Nu există şcoli unde se învaţă această profesie? Nu, nu mă refer la “şcolile de vară” ale tinerilor politicieni sub…65 de ani, ci la facultăţile cu profil politic. Sunt răspândite în toată lumea. Există şi ucenicie în această profesie. Asta chiar e o chestiune de lăudat, în condiţiile în care o grămadă de şmecheri au decretat că meseria se învăţa şi numai de pe băncile universităţilor şi de pe site-urile firmelor de training. Ha, ha, huo!
***
Mă uit la campania electorală din SUA, dar ce văd acolo am văzut şi p-aici, mai pe aproape. Adică, pe la noi p-acasă. Văd nişte politicieni aclamaţi la nu ştiu ce convenţie. Asupra tuturor, indiferent de partid, de convenţie, de locul de desfăşurare, de culoare pielii şi de poziţia faţă de războiul din Georgia, acele aclamaţii au acelaşi efect… deformant. Le ridică mâinile în sus şi le întinde pielea de pe faţă, până la dezvelirea dinţilor şi încreţirea pielii de sub ochi. Si chestia asta persistă pe faţa lor cu zilele. Sunt sigur că, la ieşirea din profesia de politician, aceşti oameni vor fi recunoscuţi după boala profesională caracteristică. Căci ei vor rămâne cu un rictus pe faţă, ce-i va face să arate precum personajele din clipul melodiei “BLACK HOLE COME”, sau cam aşa ceva, al trupei “SOUNDGARDEN”, sau tot cam aşa ceva. Păi n-ar trebui şi ei să beneficieze de asistenţă medicală specifică bolilor profesionale? Eventual, să li se aplice o procedură de întindere a pielii. Oare, dacă li s-ar întinde pielea… pe băţ, ar da rezultate?!
