Nuş ce s-a-ntâmplat, da cre cã m-am îmbãtat. Cre cã de la muncã. Sau de la frig, cã bãgaserã ãştia un frig în ziua aia, mai ceva ca astã varã când mi-era mie frig. Probabil au profitat şi de un moment de neatenţie din partea mea şi…ãla am fost. Da tot mi-a folosit la ceva. E adevãrat cã mai îmi folosise o datã, da acuma parcã mi-a folosit şi mai folositor! La ce mi-a folosit? Chiar! La ce mi-a folosit!?! Aaa, stai aşa cã ştiu. Mi-a folosit ca sã-mi dau seama de ce…Nu e bine! Cum dracu vine chestia asta cu “de ce”? Adicã, de ce, ce? O iau de la-nceput. Mi-a folosit ca sã-mi dau seama cum de…Pfu! Iar nu e bine! Cum dracu sã-mi dau seama!? Pãi cine mai poate “sã-mi dau seama”? De la-nceput! Mi-a folosit sã aflu cum de este aşa mare numãrul actorilor care interpreteazã atât de convingãtor rolul de om beat. Hai c-am reuşit! Asta vroiam sã spun. Aşa, şi? Si ce? Aaa, da. Am înţeles. N-am pus punctul pe j mic de tipar. Am uitat. Hai cã-l pun acuma. Deci, ce vroiam sã zic? Aaa, da. Cum de am aflat cã sunt atât de mulţi actori care interpreteazã atât de bine rolul de om beat? Pãi a fost simplu. L-am interpretat şi eu. Mi-a ieşit perfect. Si ştiţi ce uşor mi-a fost? Doar cã n-am înţeles reacţia spectatorilor din casã! Mã aşteptam sã se ridice toţi în picioare, sã mã aclame, aşa cum se face cu marii actori. Când colo, au tãbãrât amândouã cu gura pe mine, cã…Ei, ce mã mai întrebaţi “cã ce?”! Pãi, ce? Nu ştiţi? Cã doar n-oi fi jucat doar eu în rolul ãsta atât de dificil şi nu mi-o fi ieşit numa mie atât de bine! Cã dacã ar fi aşa, i-aş da în judecatã pe ãia cu Oscaru! Aş mai face şi eu d-un ban, cã pe prafu ãsta…
