Am auzit-o de la un prieten întors relativ recent din India şi care mi-a spus cã este grãitoare pentru modul în care te poţi înţelege cu localnicii, acolo.
Se duce la un restaurant. La intrare, îi întâmpinã un indian care întreabã câte persoane sunt, ce preferinţe au, dacã fumeazã sau nu, şi alte chestii d-astea. Prietenul îl întreabã dacã au peşte. I se rãspunde, cu regret, cã nu au peşte. Se duce prietenul la masã şi vine un ospãtar. Prietenul îl întreabã ce le poate servi. Urmeazã o înşiruire de produse şi preparate, printre care şi…peşte. De aici încolo, redau dialogul în englezã, ca sã nu i se piardã farmecul:
-Did you say fish?!
-Yes sir!
-So, you have fish!?!
-Yes sir, we have fish!
-Then, why your mate at the entrance told me that you don‘t have fish?!?
-Yes sir, we don’t have fish!
Totalmente nedumerit, pritenul i-a pus ospãtarului indian întrebarea decisivã:
-My friend, please tell me: do you have fish or you don’t have fish?
Iar rãspunsul a fost…la înãlţimea aşteptãrilor.
-OK sir!
Ce-ar mai fi de adãugat? Poate “bonne voyage” to India!
