Mã-mpiedic în internet şi pic exact pe ediţia on-line a unui ziar de care mã feresc ca dracu de tãmâie din motive de pup-in-curism evident manifestat faţã de mai tarii zilei, oricare ar fi ãia. Plus cã mai face şi reclamã la prostituţie! Si acolo, dau peste nişte secvenţe din revelioane ale anilor ’70, ale anilor ’80 şi altele. Mã uit pe la câteva şi…m-apucã nostalgia. Bãi ce frumos cântau soliştii de muzicã popularã! Era şi Viorica Flintaşu, şi Nicolae Sabãu, şi Maria Dragomiroiu, şi Polina Manoilã, şi bucovineanca aia de Condurache, şi…Dar cine nu era! I-am vãzut şi cântând împreunã un cântec de petrecere. Fain de tot! Si ce poante simpatice! Ce artişti! Jean Constantin, Dem Rãdulescu, Horia Serbãnescu, Mişu Fotino, Miticã Popescu şi mulţi, mulţi alţii.
Numai cã, în timp ce mã nostalgiam eu aşa, minunându-mã, mi-am amintit cam ce fãceam atunci, pe vremea când secvenţele astea le urmãream în direct. Parcã mã vãd. “Tot Viorica Flintaşu? Tot Dragomiroaica? Tot asta alu Condurache? Tot rãsuflatul ãsta de Horia Serbãnescu? M-am sãturat de ani de zile sã-i vãd numai p-ãştia, numai p-ãştia!”.
Ce ţi-e şi cu nostalgiile astea! De iarnã!
