Oare ce popor nu-şi caută simbolul definitiv, izbăvitorul de
anonimat universal sau, de ce nu, izvorul pur diamantin al identităţii
sale?
Oare ce popor nu s-ar face cetate şi pumn pentru a apăra sau a pedepsi
pe oricare din pângăritorii numelui său?
Oare ce popor... Cunoaşteţi un asfel de popor? Nu, popoarele şi conştiinţele
lor naţionale nu-şi permit a negocia numele, limba, credinţa, obiceiul
şi martirii. Românii sunt la fel ca celelte popoare. Numai că spre deosebire
de ele, românii acceptă cu prea mare uşurinţă să cadă sub vremi şi sub
nemeritate guvernări. „Bună ţară, proastă rânduială”, ar spune cronicarul.
Sub asfel de proaste rânduieli se face că apar lighioane de pe aiurea,
cu nume stâlcite şi compromiţător traduse în limba neamului, care ne batjocoresc
icoanele, sfinţii, altarele şi martirii!!
Celora care l-au băgat pe Eminescu în debaraua cadavrelor, astăzi de ziua
ziditorului de limbă le spunem: canaliilor, gata! Că altfel e de rău.
Dar rău de tot. Ne-am săturat să aruncaţi cu lăturile voastre puturoase,
scursurile voastre zoioase şi otrăvitoare în grădina sufletelor noastre.
Ne-am săturat să vă tolerăm în numele cuminţeniei noastre pe care o călăriţi
pe căiuţi pictaţi cu zvastică hrăniţi cu ura faţă de băştinaşi şi aţâţaţi
cu cravaşe xenocrate!
Ne-am săturat să tot experimentaţi fantasmagoriile voastre de drogaţi
pe spatele unui popor apostolic care este vinovat doar pentru că există.
Aţi priceput, lighioanelor?
Noi trăim în zodia miracol. Noi trăim în zodia Eminescu.
Este zodia spaimelor voastre! Este zodia a treisprezecea!
Este zodia sfîrşitului vostru de canalii.
Pocăiţi-vă şi veniţi în genunchi la altarele noastre făcute din ruguri
de dragoste pentru neam şi pentru fărâma de glie ce ne-a mai rămas.
Şi mai aflaţi că pentru noi Eminescu a fost şi va rămîne adevăratul dezrobitor
al conştiinţelor noastre, marele mângâietor de suflet românesc şi primul
unificator în aceeaşi limbă naţională.
Este Luceafărul credinţei noastre în ceea ce suntem şi putem fi acum şi
de aici înainte.
El este Noi, şi Noi suntem El!
Oriunde şi oricând am fi în această lume pământenă. Aşa să ştiţi.
Şi, mai ştiu că Eminescu fiind foarte român, vă stă în gât! Vă sufocă.
Acolo Îl vom lăsa până vă veţi împrăştia ca nălucile bătute de crivăţul
răzbunării! El este revanşa noastră eternă. Noi strigăm: „ex ossibus ultor”!
Şi el devine dintr-o dată şi cetate şi pumn, şi sabie şi scut, şi minte
şi braţ, şi glorie şi smerenie şi toate cele câte sunt ale noastre, ale
românilor de pretutindeni.
Băgaţi-vă minţile în cap, câte le mai aveţi şi nu v-aţi prăpădit epsilonul
de luciditate. Şi să nu uitaţi! Noi ne tragem din nemurire. Şi oricât
de mulţi aţi fi, tot vă vom răzbi.
La 159 de ani de când au început să numere anii de la Eminescu încoace
românii îşi ştiu Datoria. Să ridice mai sus de ei ceea ce El a lăsat spre
terminare. Iar noi, cei care ne facem chezaşi pentru împlinirea ei, să
reînvăţăm cum se înalţă Spiritele Supreme, altminteri degeaba ne mai îngropăm
trupurile. Pentru că a venit Zodia Înălţării. A venit Zodia Eminescu!
General (rez.) dr. Mircea CHELARU
La 7 ianuarie 2008, de ziua Sfântului Ion, pentru 15 ianuarie de ziua
lui Eminescu, Cel spre Sfinţire
