De pe un panou mare afişat pe o stradã, unu mã aratã cu degetu şi-mi zice “Tu meriţi un salariu mai bun!”, de mã face sã-mi zic în gând “Aşa-mi trebuie, dacã am luat-o pe aici!”. Mai încolo, un altul, sau o alta, tot arãtându-mã cu degetul, ca pe câini, îmi spune “Tu meriţi mai mult respect!”. Si tot aşa, şi tot aşa. Aştia s-au trezit la per-tu cu mine de parcã am fi fost împreunã la pãscut vacile, ştiut fiind faptul cã dintre mine şi ei/ele, numai eu nu am avut vaci niciodatã. Si mai au şi neobrãzarea sã pronunţe cuvântul “respect”, cãruia sunt sigur cã nu îi cunosc semnificaţia.
Cine dracu sunteţi voi, bã şi fã, de-mi vorbiţi mie cu “tu”!?! Pe urmã vã mai miraţi cã nu vã respectã oamenii! Pãi ce sã respecte la voi? Mârlãnia pe care aţi ridicat-o la rang de slogan!?!
