Ca tot românul, când nu e meci mă uit şi eu la emisiunile cu subiecte politice. Căci ce poate fi mai înălţător decât să-i înjuri pe ăia care vorbesc despre lucruri pe care nu le înţelegi! Intr-o biată duminică după amiaza, pe nu ştiu ce canal, văd o duduie care ne reprezintă în Parlamentul European. Duduia critica lipsa unei strategii naţionale pe termen lung a României şi lipsa de unitate a reprezentanţilor ţării noastre în acţiunile din cadrul acelui parlament. Las deoparte faptul că o strategie naţională nu poate fi decât pe termen lung, car’va’zică duduia a comis un fel de pleonasm, pentru că, probabil, duduia nu a acordat atenţie acestui aspect “cârcotăşesc” şi pentru că nu aş putea să nu fiu de acord cu spusele ei. Si din satelit se vede că nu acţionăm uniţi, darămite de la Bruxelles! Pentru a fi cât mai convingătoare, duduia încerca să susţină fiecare afirmaţie cu caracter general apelând la exemple concrete. Numai că, lista exemplelor la care apela era alcătuită, exclusiv, din câte un singur exemplu urmat invariabil de formula “şi aşa mai departe”. Păi, să nu se supere duduia, dar eu ştiu că printr-un singur punct se pot trage un maldăr de linii, ca să nu zic şi eu “o infinitate” ca toţi pretenţioşii, dar dacă vrei să tragi o singură linie ai nevoie, obligatoriu, de măcar două puncte. Altminteri, lângă fiecare exemplu al ei se poate adăuga orice alt exemplu, care poate modifica sensul afirmaţiei cu caracter general, căci este lesne a găsi similitudini, de diverse naturi, între două afirmaţii.
De ce m-am împiedicat eu în duduia cu pricina şi n-am mutat pe alt canal? Pentru că, dacă tot aşa or perora reprezentanţii noştri şi în Parlamentul de la Bruxelles, nu mă mai mir de ce nu suntem convingători. Si aşa mai departe…
