Principiul “crastavetelui”, sau “Noi vrem egalitate, dar nu pentru cãţei”
L-am ascultat cu urechile mele pe preşedintele statului afirmând astãzi, 30.10.2008, cã în România legile trebuie sã se aplice, nu sã se discute dacã se aplicã. Domnia sa a zis “legile”, adicã pluralul de la “lege” articulat cu articolul hotãrât “le”, ceea ce înseamnã cã TOATE legile, trebuie sã se aplice, nu numai unele, sau nu numai bucãţi din ele. Afirmaţia preşedintelui m-a teleportat în sceneta cu elevul prostovan care, despre orice era întrebat, aducea discuţia la “crastavete” şi descria crastavetele, pentru cã el atâta ştia. Apãi, sã se ştie cã şi eu sunt tot cu crastavetele meu. Anume, cu Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege care nu se respectã aşa cum a fost ea adoptatã de parlament şi promulgatã de preşedinte, decât în pãrţile referitoare la obligaţii nu şi în cele referitoare la drepturi, deşi, iatã, nu numai eu, ci şi preşedintele crede cã ar trebui respectatã. Si, nota bene, acea lege este o lege organicã, adicã o lege care nici nu poate fi modificatã prin ordonanţe de guvern sau prin alte pârghii sau prin alte legi! Sau, vrem egalitate dar nu şi pentru cãţei? Adicã, sã se respecte legile, dar nu şi alea care nu ne convin!? Pentru cei care nu ştiu la ce crastavete mã refer, adresez invitaţia de a citi articolele “Terorism juridic împotriva militarilor români”; “Resboiul continuã” şi “Resboiul continuã-2” de la rubrica “Observator”.
