Rar mi s-a-ntâmplat să regret că nu am reţinut numele unei persoane. Cu atât mai puţin, când e vorba de numele unei persoane care-şi dă cu părerea pe ecranele tembelizoarelor. Zilele astea, însă, am regretat că nu am reţinut numele unui vorbitor. Pentru că ar fi meritat. Zicea acel om, vorbind despre politicienii noştri, că nu sunt interesaţi decât de propriile profituri. Si a adăugat o formulă care mi-a plăcut foarte mult şi, de aceea, o redau aşa cum am reţinut-o: “N-avem bărbaţi adevăraţi, cu coloană verterbrală, pe care să-i intereseze binele celorlalţi, nu al lor”.
Formidabil! Un adevăr vizibil şi de pe Lună, pe care foarte mulţi se fac că nu-l observă, iar destui chiar nu-l sesizează. Tara asta duce lipsă de lideri adevăraţi. Si duce lipsă de lideri adevăraţi de foarte mulţi ani. Când zic “lideri adevăraţi” mă refer la cei cu vocaţie de lider, nu la cei ce ocupă scaune de lideri, sau care au pe uşă etichete de lideri, sau care au pe umeri epoleţi de lideri, sau cărora li se cântă în strună prin diverse foi şi fiţuici. Nu! Mă refer la acei oameni care nu s-ar întreba dacă ei au ce să mănânce, dacă ei au destui bani, dacă ei au făcut destule cursuri pentru a-şi îmbogăţi cv-ul, pe care nu-i interesează în ce ţări străine s-ar mai putea duce, nu-i interesează ai cui sunt cei care vin să le ceară ceva, sau cine i-a recomandat, şi nici ce avantaje ar avea ei dacă le-ar rezolva lor solicitările. Liderii adevăraţi sunt cei care dau de la ei, nu cei care se gândesc cum să ia. Si nu mă refer la dat bani, căci nu s-a inventat, încă, buzunarul din care să se poată da bani unui întreg popor, pe daiboj. Mă refer la cei care dau de la ei bună voinţă, interes pentru ceilalţi, dorinţă de a soluţiona onest problemele oamenilor, energie folosită pentru alţii absolut dezinteresat, care se implică şi nu au somn până nu văd că problemele oamenilor se finalizează. Adică acei oameni care rămân în memoria celorlalţi şi atunci când nu mai ocupă scaune, când nu mai au epoleţi, când nu mai au etichetă pe uşa biroului. Acei oameni care nu-şi mai amintesc faptele bune pe care ei le-au făcut, dar nu sunt uitaţi de cei în beneficiul cărora le-au făcut. Acei oameni care nu pretind niciodată să fie respectaţi, dar sunt întotdeauna respectaţi de toţi.
A găsit cineva, din întâmplare, aşa ceva pe aceste plaiuri? Găsitorului - profundă recunoştinţă!
