Adeseori “m-am luat” de jurnaliştii de orice natură. Principala mea nemulţumire este legată de lipsa lor de probitate, şi profesională şi morală. Ei sar preponderent pe subiecte care atrag cititorul mediocru şi nici nu ştii cât din ceea ce propagă cred ei înşişi. Ca să nu mai pomenesc de abuzurile mizerabile pe care ei le săvârşăsc în numele « politrucistei » libertăţi de informare!
Zilele astea este la modă “proslăvirea” lui Ceauşescu. Zic proslăvire, deşi ei nu-i zic aşa, pentru că asta se întâmplă, de fapt. Uitaţi-vă la « şourile lor cu talc ». După ce ani de zile l-au făcut albie de porci, aruncându-i în cârcă şi ce merita dar şi ce nu merita, acuma, hop, i se descoperă toate meritele şi i se trec cu vederea toate belelele. Si asta de ce ? Pentru că ar fi avut ei vreo iluminare ? Aşi ! De unde atâtea lumânări ca să se ilumineze ei? Demersul lor a apărut pentru că într-un sondaj de opinie, dacă o fi fost şi ăsta chiar făcut şi nu doar scris în redacţii pe bază de stipendii sau ordine, a ieşit Ceauşescu cel mai bun politician român din ultima sută de ani. I-aş întreba eu pe toţi aceşti aplaudaci şi gurişti, dacă nu apărea sondajul ăsta ei nu ştiau lucrul ăsta ? Dacă ştiau, de ce nu au ciripit până acum ? Iar dacă nu ştiau, de ce propagă ei chestiuni pe care nu le ştiu şi în care, eventual, nici nu cred ?
Cineva mă întreabă « Auzi, băi, da pe cine crezi tu că ar fi interesat ce ştiu sau ce cred guriştii ăştia, cum le zici tu ? ». Da, chiar ! Pe cine ar fi interesat ?
Parcă de ceea ce scriu eu aici, pe cine interesează ?
