Intr-unul din cântecele de mare success ale lui Toto Cutugno, cantautorul pomeneşte despre preşedintele de atunci al Italiei, care fusese partizan. Chiar aşa spune “…cu-n partizan ca preşedinte…”. De ce? Simplu-cel ce era preşedinte al Italiei la data lansării acelui cântec fusese partizan. Ce e aia partizan? Unu care luptase împotriva fasciştilor italieni ai lui Mussolini şi a aliaţilor lor, nemţii lui Hitler. Toto Cutugno îl pomenea pe omul ăla şi preocuparea lui “partizanală” din tinereţe, într-un cântec de largă circulaţie.
Or mai fi fost partizani d-ăştia şi prin alte părţi? De bună seamă. Peste tot pe unde au apărut luptători împotriva regimurilor politice din ţările respective, ei îşi ziceau “partizani”. Dar tot partizani le spuneau şi ceilalţi, nu numai ei îşi ziceau aşa. Vorba e, la noi or fi fost partizani? Bine-nţeles! Păi nu aţi auzit de partizanii care luptau în munţi împotriva regimului instalat după 1945? Nu au fost unii dintre supravieţuitori premiaţi? Ce nu e în regulă este faptul că, la noi, istoria se schimbă mai ceva ca regimurile politice. Aşa cum, după 1945, istoria României se oprea pe la 1848 şi reîncepea cu mişcarea muncitorească, cu vreo cincizeci şi ceva de ani mai târziu, de parcă dăduse Dumnezeu “stop” pe telecomandă cu ea îndreptată spre România, tot aşa, acuma, istoria sare peste “ăilalţi”. Si fiindcă vorbeam despre partizani, ăia care luptau împotriva nemţilor lui Hitler şi a regimului care se aliase cu Hitler, în timpul celui de al doilea război mondial, erau comuniştii care fuseseră scoşi în afara legii. Adică, ilegaliştii din rândul cărora, mai târziu, s-au ridicat conducătorii politici ai României. A auzit cineva vreun cântec despre ei?!? Dar nu neapărat un cântec, ci măcar se mai aude că au existat în această ţară şi nu erau toţi criminali, precum regimul declarat aşa de nişte slugi inculte ajunse, dintr-o gravă eroare a istoriei, pe cele mai înalte poziţii politice? Oare ce ar cânta Toto Cutugno despre ei?
