Am descoperit deabia astazi ca se afla in pericol unul dintre miturile existentiale ale acestui neam caruia cu mandrie ii apartin. Cel potrivit caruia romanul nu bea decat in 3(trei) imprejurari : de bucurie, de necaz si de... potrivit. Am crezut cu tarie in valabilitatea acestei vorbe pana mai deunazi cand, spre marea mea dezamagire, am citit intr-un cotidian spusele unei anume madame Lily Bollinger care zicea : "Beau sampanie doar atunci cand sunt fericita sau atunci cand sunt trista. Cand sunt cu cineva, consider sampania obligatorie. O sorb incet daca nu mi-e foame si o beau cu pofta daca sunt flamanda. Altfel, nu o ating niciodata. Decat daca mi-e sete."
Romani, fratilor, ce facem? Ce mai inventam? Pai am ajuns sa ne concureze o cucoana care bea de... sete ? Sau de foame ? Sau ca e cu cineva sau nu ? Hai sa inventam ceva ! Nu stiu ce, ma gandesc si eu, dar ganditi-va si voi ! Sa bem de... soare ? Sa bem de... ploaie ? Ca la astea ne-ar ajuta si vremea in schimbare. Sa bem de... loz in plic ? Sau, ce ati zice sa bem... in somn ! Hai ca-i luam ! Ca ii luam si la dormit, oricum !
