In jurul competiţiilor sportive de orice naturã se învârt o mulţime de împãtimiţi care pariazã pe câştigãtor. Intre noi fie vorba, eu nu am înţeles niciodatã aceastã patimã, singura explicaţie pe care i-am gãsit-o fiind marea foame de bani a celor în cauzã. Dar, cum foamea de bani nu ocoleşte pe nimeni, iatã-mã şi pe mine prins de aceastã patimã şi încã rãu de tot. Cãci eu am curaj sã pariez nu pe câştigãtorul de la sfârşitul meciului, ci pe câştigãtorul de dinainte de a începe meciul! Da, este adevãrat, ramura sportivã în care este posibil sã câştigi un meci înainte ca acesta sã înceapã a apãrut de curând pe firmamentul caselor de pariuri, deşi ea existã de foarte mulţi ani. Este vorba despre meciul dintre birocraţie şi domeniile profesionale pentru care, chipurile, acea birocraţie funcţioneazã.
Mai zilele trecute am fost la un medic de familie. Spre deosebire de medicii pe care îi ştiam eu, cei cu un stetoscop atârnat de gât, cu zâmbetul pe buze şi cu mâinile în buzunare, sãrmanul medic era înconjurat de calculatoare şi de maldãre de caiete şi registre cu diverse formulare, liste, cataloage şi alte d-astea. Mai mult de jumãtate din timpul cât am stat acolo, omul a completat mai multe formulare diferite, şi-a pus mai multe întrebãri cu voce tare dupã care cãuta înlocuitori de substanţe active, apoi preţuri, apoi…da nici nu mai ţin minte ce cãuta. Oricum, în hârţoagele alea nu erau algoritmi de vindecare a bolii mele, nici ceva despre organismul meu sau descrierea unor proceduri vindecãtoare. Nu! Astea, le avea medicul în cap. “Doctore”, am îngãimat, “ce dracu faci acolo? Scrie naibii o reţetã şi dã-mi drumu sã plec!”. “Nu pot. Tu trebuie sã iei mai multe medicamente diferite şi astea au regimuri diferite. Trebuie sã ţi le scriu pe formulare diferite, cã altfel rişti sã nu ţi le dea. In plus, trebuie sã vãd care este preţul de referinţã la medicamentul cel mai ieftin care conţine substanţa activã de care ai tu nevoie ca sã….Iar dupã aia, trebuie sã te trec în…Si, pe urmã, trebuie sã completez…deoarece…şi…dupã care…”. Nu l-am mai putut urmãri. Aproape cã mi se fãcuse milã de el. Oare, ca sã faci chestiile astea trebuie sã urmezi 6 ani de facultate, apoi diverse rezidenţiate, definitivate, primariate, secundariate, doctorate? Aşa o fi urmat şi inventatorul maşinii de schingiuit medicii, adicã celebrul cetãţean de care sunt pacienţii mulţumiţi în sondajele comandate (vezi “Citind atent”)? Sunt sigur cã tot ceea ce este obligat medicul sã facã acuma sunt operaţiuni pe care ar fi trebuit sã le sãvârşascã birocraţia ministerialã. Cã d-aia a fost creatã. Numai cã, acea birocraţie s-a cãţãrat pe medici şi i-a pus sã facã ei ceea ce ar fi trebuit sã facã ea. D-aia zic cã ãsta este un meci pe care birocraţia îl câştigã dinainte de a se juca. Fac pariu cã dacã mâine se instituie birocraţie în domeniul potcovitului, poimâine potcovarii vor petrece jumãtate din zi cãutând prin listele cu caiele, cu preţurile caielelor, prin cataloagele cu copite de cai morţi, le vor trece în registre şi vor face tot felul de statistici pe care le vor trimite mãriei sale, birocraţia potcovãreascã. Iar dumneaei îşi va umfla pieptul ca sã vadã prostimea cã a fost decoratã cu “Potcoava pentru cai morţi, de aur”.
