Un fost mare sportiv a ajuns antrenor. Nu la fel de mare pe cât de mare a fost ca sportiv. Ca să beneficieze de imaginea lui, un mahăr care se foloseşte de fotbal ca vehicul al propriei imagini, l-a angajat. Mahărul - cam mârlan. Fostul sportiv - neaşteptat de înţelept! De ce zic asta? Păi, la puţin timp după ce l-a angajat, mârlanul a început să-l terfelească în public. Ce a făcut sportivul? I-a răspuns obraznic? L-a înjurat şi el? Nu! A tăcut. De ce? Păi, şi d-aia ziceam că este înţelept, el ştie că a semnat un contract şi cine încalcă prevederile contractului plăteşte despăgubiri. Nu mici. Aşa că el tace, iar mârlanul rage. Iar dacă într-o zi mârlanul va încălca prevederile contractului şi îl va destitui, îi va plăti despăgubiri. Care nu vor fi mici. Va fi «taxa pe mârlănie». Se pare că în zilele noastre este cea mai bună metodă de a-i pune pe mârlani să-şi plătească dările pentru lipsa de bun simţ, pentru lipsa de educaţie, pentru lipsa de obraz. Dar, oare, ei vor înţelege ceva?
