Cam asta a devenit acest minister, în care fătuci ce au ca principală preocupare cum stă fusta pe ele ţin companie unor domni care au ca unică preocupare cum să pocnească din călcâie în faţa şefilor, ca să se poată gândi în linişte la treburile personale, sub conducerea directă a unor miniştri pe care-i preocupă mai mult situaţia de la Ministerul Finanţelor şi cea de la Ministerul Sănătăţii, decât situaţia armatei. Aceştia sunt oamenii care, chipurile, se gândesc şi acţionează pentru a asigura echilibrul şi stabilitatea acestui minister. Pentru ei, legea statutului cadrelor militare, în care sunt definite obligaţiile cadrelor militare, îngrădirile de drepturi cărora sunt supuse aceste cadre şi drepturile ce li se acordă cadrelor militare, este o chestiune minoră în raport cu legea reformei în sănătate, care n-are nici o treabă cu armata. Pentru ei, orice lege este mai presus decât legea statutului cadrelor militare, lege care a fost iniţiată chiar de ministerul prin care îşi târâie ei umbrele trecătoare, fără să lase nici măcar o dâră în urmă, în afara celei de “odecolon”. După incultura lor existenţială, un statut profesional adoptat printr-o lege organică de către parlament, este supus tuturor modificărilor ce decurg din orice altă lege. Ce dacă, atunci când s-a dorit acest lucru, legiuitorul a modificat respectiva lege şi nu a lăsat-o la cheremul altor legi, regulamente, instrucţiuni RATB şi alte acte în faţa cărora se închină “aflătorii p-acolo”!? Lor, chestia asta nu le spune nimic. Dacă le dai un extemporal şi le ceri să scrie ce cred ei că înseamnă “gratuit”, cu siguranţă vor răspunde prin “ce ordonă şefu”. Aceste târâtoare, pe care le suspectez că au fost concediate de la Ministerul Agriculturii sau de la Oficiul Cadastrului, sau poate chiar de la Administraţia Cimitirelor, din considerente de incompetenţă profesională şi dezinteres, au inventat legea cu două viteze. După părerea lor hazlie, un capitol din legea cu două viteze se interpretează ad literam – acela referitor la obligaţii şi la îngrădiri– în timp ce alt capitol – şi anume cel referitor la drepturi - se interpretează după grosimea muşchiului aductor al ministrului, sau după profilul muşchiului orbicular al vreunei ministrese sau subministrese, sau după bicepşii vreunui alt şef sau şefuţ mai tare-n muşchi. Lor nu le spune nimic nici faptul că, acolo unde aşa a dorit, legiuitorul a făcut trimitere, în legea statutului cadrelor militare, la alte legi sau reglementări, ceea ce înseamnă că legiuitorul a dorit ca acele prevederi ale legii privind statutul cadrelor militare să fie aplicate prin corelare cu actele normative la care a făcut trimitere. Ei nu înţeleg că, în acest context, acolo unde NU a făcut trimitere la alte reglementări, legiuitorul a dorit ca acele prevederi să NU fie interpretate prin prisma altor reglementări, ci să fie luate aşa cum sunt formulate în lege. Armata? Care armată?! Aaa, aia de pe spinarea căreia iau ei parale? Ce e cu ea?! Aaa, la ea trebuia să se gândească?! Păi, când, că e o aşa înghesuială pe ei, să vadă cine va veni ministru, ce-o vrea şi ăla să facă, în ce poziţii o vrea noul ministru să se aşeze ei şi ele, pe care dintre ele o alege-o de nevastă sau măcar de…, pe care dintre ei l-o pune….sau măcar…, care se va băga mai în faţă să facă colegiul de apărare, că au auzit că acolo se fac relaţii şi afaceri ba cu dude, ba cu fufe, ba cu…! Când dracu să se mai gândească ei şi la armată!? Si de ce s-ar gândi? Ce, le pretinde cineva aşa ceva? Au ei aşa ceva prevăzut în « fişa prostului » ?
Se plânge vreun cadru militar că îi sunt încălcate drepturile ?! I-auzi al dreacului ! Ministerul Aflătorilor p-acolo îsi trimite imediat comandourile incompetenţei să-l facă praf pe ăla. Să-l înveţe ei cum trebuia să înţeleagă, prostul dracului, că se respectă legile în armată, nu aşa cum a făcut dobitocul de el în întreaga lui carieră. Legile se respectă cum vrea şefu şi cum vrea partidu! Că ei aşa au învăţat încă de când erau şoimi ai Patriei.
