Toată lumea înjură justiţia din România. Chiar şi Uniunea Europeană! E adevărat că UE o înjură pre limba ei, nu ca noi, ăştilalţi, care o-njurăm birjereşte. Eu însumi am fost acuzat, pe bună dreptate, că mi s-ar fi pus pata pe justiţie şi o fac cu ouă şi cu oţet pe acest site. Din toată acuzaţia, recunosc doar că mi s-a pus pata, căci nici ouăle şi nici oţetul nu le-aş strica pe justiţie!
Si, totuşi, de ce n-avem noi justiţie? Foarte mulţi oameni îi acuză pe judecători că ar fi corupţi. Or fi şi d-ăştia, dar nu cred că asta este cauza principală. Unii zic că judecătorii ar fi incompetenţi. Alţii zic că, de fapt, legile ar fi proaste. Probabil că fiecare are porţia lui de dreptate, dar cred că alta este cauza principală a degringoladei din justiţie. Părerea mea este că, de fapt, sistemul de selecţie şi pregătire a judecătorilor este totalmente deficitar. Deficienţa majoră a acestui sistem constă în faptul că permite apariţia judecătorilor fără vocaţie. Sunt judecătorii pe care, de fapt, nici nu-i interesează adevărul. Ei doar aşteaptă ca avocaţii, sau procurorii, sau părţile implicate în procese să le livreze dovezi, acuze, apărări, trimiteri la paragrafe de lege, sau la hotărâri ale altor instanţe, etc. Si ei nu fac decât să ia de bun ceea ce li se oferă şi să atribuie dreptate celor care sunt mai pricepuţi în chichiţe avocăţeşti, sau celor care cunosc mai bine legea. De parcă, vinovăţia sau nevinovăţia ar proveni din cât de bun îţi este avocatul! Sau, ca şi când, dreptatea s-ar ghida după cunoştinţele legislative ale celor implicaţi într-un proces! Căci judecătorii nu sunt animaţi, nici cât negrul sub unghie, să afle ei înşişi unde şi a cui este dreptatea! Nu-i interesează cum şi de ce s-a întâmplat ceea ce au ei de judecat. De ce acţionează aşa? Pentru că n-au vocaţie de judecători. S-au făcut judecători cu roaba, la kil, numai pentru că au sesizat cât de multe procese se desfăşoară în vremuri nebuloase şi câţi bani pot pica din aceste procese. Cam la atâta se reduce vocaţia lor de judecători. Ei nici măcar nu au auzit că dreptatea s-a stabilit numai atunci când o recunoaşte şi cel inculpat sau cel care a pierdut procesul. Si nici nu-i interesează!
