Un ministru se bate cu pumnii-n piept perorând cã ‘partidele politice au obligaţia sã se batã pentru putere”. N-am gãsit aceastã obligaţie stipulatã nici în Legea partidelor nici în Constituţie.
Preşedintele apeleazã la dreptul de a refuza nu ştiu ce, drept nestipulat în Constituţie.
Curtea Constituţionalã însãşi a constatat cã preşedintele ar avea nu ştiu ce drept, deşi acel drept nu este stipulat în Constituţia la respectarea cãreia vegheazã Curtea Constituţionalã mai abitir decât veghea FNI-ul la bunãstarea noastrã în urmã cu ceva ani.
Desigur, cineva poate invoca principiul potrivit cãruia dacã o lege nu interzice ceva, car’va’zicã permite. Da, numai cã acuma umeazã întrebarea constituţionalã.
Dacã toatã lumea se ocupã numai de fructificarea unor drepturi nespecificate prin legi şi prin Constituţie şi de îndeplinirea unor obligaţii neprevãzute nicãieri, de îndeplinirea obligaţiilor prevãzute clar şi în legi şi în Constituţie cine se mai ocupã?
