Am trăit s-o văd şi p-asta! Intr-o transmisie televizată din nu ştiu ce instituţie, pe un perete interior se vedea afişat mare un anunţ cu următorul conţinut: “IN ACEST BIROU NU SE PRIMESC ATENTII!”. Aproape că nu găsesc cuvinte potrivite pentru a caracteriza această manifestare. Să transformi normalul în lozincă este tot ce poate fi mai grăitor în legătură cu micimea celor ce au conceput aşa ceva. Cum să scrii pe pereţi că nu mănânci oameni? Cum să scrii pe pereţi că nu eşti criminal? Cum să scrii pe pereţi că eşti om? O astfel de abordare dovedeşte irefutabil că în mintea acelor oameni este loc şi pentru opusul lozincii. Adică, ei ar fi conceput şi primitul de atenţii, doar că au decis, sau li s-a impus, să nu primească. Asta este ca o mărturisire. Si seamănă al dracului de bine cu celebrul “IN ACEST BIROU NU SE FUMEAZA!”, care nu înseamnă în nici un fel că lucrătorii din acel birou nu sunt fumători, iar dacă cineva este găsit fumând şi i se arată anunţul de pe perete el zice cam aşa: “Păi nu se fumează. Acolo, pe perete, unde e afişul!”.
Sau, poate n-am înţeles eu bine şi lozinca avea alt înţeles?! Anume că “IN ACEST BIROU NU SE PRIMESC ATENTII. PE HOL, DA!”.
