Ce sunt imoralii imorali? Sunt acei imorali care îi acuzã de imoralitate pe alţii. Adicã, ei sunt caracterizaţi de o dublã imoralitate. Una a lor, pentru ceea ce fac/zic, şi a doua cea datã de faptul cã, imorali fiind ei, îşi permit sã-i acuze pe alţii de imoralitate. De regulã, aceşti dubli imorali, sau imorali la pãtrat, cãci ei îi acuzã de imoralitate pe alţii care au fost mai puţin imorali decât ei. Asta, dacã o exista imoralitate mai multã şi mai puţinã, mai mare şi mai micã, mai scurtã şi mai lungã, mai groasã şi mai subţire, mai latã şi mai îngustã, mai adâncã şi mai superficialã, mai grea şi mai uşoarã, mai albã şi mai neagrã. Deşi, eu cred cã existã doar imoralitate, iar adjectivul “imoral” nu are grade de comparaţie, aşa cum, de altminteri, nici adverbul “imoral” nu are grade de comparaţie.
Exemplu:
Existã un cetãţean considerat scriitor. Il cheamã Mircea, sau Marin?!, Cãrturãrescu, sau Cãrturãreanu, sau Colţãrescu, sau Cârciumãrescu, sau…Cutãrescu. Oricum, prin zona asta. Este cel care a scris eseul “De ce iubesc femeia”, sau cam aşa ceva, în care mi-a plãcut la nebunie formularea “pentru cã sunt futese”. Sã fie limpede, nu îmi plac expresiile triviale afişate public şi nu am redat-o pe aceasta ca sã ridiculizez, sã acuz, sau sã persiflez autorul. Nu! Chiar îmi place şi chiar cred cã autorul a reuşit sã inventeze un cuvânt aparent trivial, dar care sunã al naibii de gingaş. Bun! Ce am eu cu acest cetãţean? Pãi, dacã acest cetãţean este scriitor de chestii d-astea, la ce i-a trebuit lui sã se apuce cu înverşunare de pupatul unui cur de politician?! Asta ar fi imoralitatea lui. Care-i ailaltã, care-l face pe el imoral la pãtrat? Faptul cã-i acuzã pe alţii de imoralitate. Ca de exemplu, pe Pãunescu. Il acuzã cã-l pupa în cur pe Ceauşescu. De ce este asta o imoralitate mai mare ca a lui însuşi? Pentru cã Pãunescu avea o gamã foarte largã de subiecte pe care le aborda în scrierile lui. Unele dintre subiectele lui permiteau fie proslãvirea “toarãşului”, fie interpretarea drept proslãvire a unor scrieri, de cãtre alţii. Oricum, scrierile alea erau ale lui, fãceau parte din scriitorul Pãunescu, nu ieşeau din cadrul lui obişnuit de manifestare. Dar acest nea Curcãrescu nu scrie ca Pãunescu! Printre subiectele lui nu se regãsesc din alea care ar putea reprezenta, sau ar putea fi interpretate, fie şi tendenţios, drept pupãturi acolo. Asta ce înseamnã? Cã el pupã nu din vocaţie, nu cã aşa e el, ci o face dintr-un interes.
Ar mai fi ceva de demonstrat !?!
