Citesc cu întầrziere, în “SAPTAMANA FINANCIARA”, o declaratie la sfârşitul căreia este înscris, pe post de semnătură, “X-ulescu, intelectual”. De parcă ar fi semnat “Adi de VITO, manelist”. Sau “Petronel FLEASCA, dulgher”.
Adică, acest “intelectual” la dumnealui este un fel de funcţie, sau titlu, sau profesie, sau grad didactic, sau grad militar, sau grad de poliţie. Că la gradele “de servicii” nu îndrăznesc să fac trimitere. Deşi, dacă citesc atent declaraţia mă întreb de ce să nu îndrăznesc!
Căci ce zice măria sa, intelectualul de profesie? I-auziţi cu ochii voştri:
« Să mă pună să explic de ce am ajuns acolo cu un mijloc şi nu cu altul, dacă lucrul ăsta se petrecea pe bani publici sau nepublici. Dacă vreţi să cobor la acest nivel…(…) Nu pot fi întrebat de ce merg pe bani publici pentru că eu nu trebuie să verific condiţiile călătoriei, pentru că eu sunt invitat ! »
Dom’le, ăsta chiar e intelectual. De profesie, nu ca ăilalţi intelectuali, care e intelectuali doar cu mintea şi cu inima. Asta e intelectual adăvărat, tată!
Băăăi, da nu ştiu ce dracu mi-a venit acu, de mi-am amintit ce ziceau bolşevicii-că “să te ferească tovarăşul Lenin (că ei nu le aveau cu Dumnezeu) de intelectuali, că ăştia suge sângele poporului”-. Mi-a trebuit atâta amar de ani ca să m-ajute şi pe mine un intelectual d-ăştia adăvăraţi, adică de profesie, tată, să-nţeleg ce dracu aveau bolşevicii ăia cu ei. Păi vă daţi seama câte cheltuieli ar fi avut de făcut poporul bolşevic dacă ei, intelectualii, s-ar fi dus peste tot pe unde erau invitaţi, adică la nunţi, la bairamuri, la simpozioane, la partide de remy, la botezuri, la meci, etc., cu avioane plătite din bani publici? Că ei nu se coborau până acolo încât să să-ntrebe de ce.
Da tot legătura asta cu bolşevicii nu-mi dă pace, mă gâdilă pe la nas şi-mi şopteşte:
-Băăă, da tu nu ştii care intelectuali are apucături d-astea?
-Nu! Care?
-Aia proveniţi dân bolşevici, băăă!
Mare intelectual! D-ăla adăvărat, tată!
***
Aud că intelectualul nostru de varză, pardon-de vază, îi dă în judecată pe cei care l-au calomniat întrebându-l dacă i se pare normal să se deplaseze la sindrofii particulare pe bani publici. Că el nu a înţeles că dacă eşti neica nimeni, adică neales de cineva în vreo ceva, nu ai de ce să foloseşti bani publici nici dacă te duci la ONU să joci şeptic cu secretarul general.
Il anunţ pe intelectualul nostru de varză, pardon-de vază, că dacă nu mă dă şi pe mine în judecată, îl dau eu pe el. Iar eu îl dau în judecata cititorilor, ceea ce s-ar putea să fie puţin mai nasol decât ce face el. Deocamdată aştept cu nerăbdare să-l văd cum îşi prezintă probele acuzatoare la adresa infractorilor care l-au pus pe el să se spogoare până acolo încât să răspundă la întrebarea aia înjositoare, că pe banii cui s-a dus el la plajă. Parcă-l văd aducând înregistrări video, făcute cu camera ascunsă, în care Ludovic al XIV-lea iluminând cu prezenţa-i caleaşca se duce la întâlnirea cu intelectualii de varză, pardon-de vază, cu care urma să joace tabinet (n-apăruse şepticul, încă!), folosind un bilet de caleaşcă pe care se vedea clar ştampila cu “achitat din bani publici”.
Cum era vorba aia din popor cu prostu? Aia cu fudulia! Ei, na! Acum aţi uitat-o toţi!?
