Stiu că veţi zâmbi dar cred că, în final, vă veţi reconsidera poziţia. Am găsit o dovadă elocventă, care atestă că, într-adevăr, Eminescu a fost teleportat. Da, ca în filmele S-F din epoca noastră. A fost teleportat în deceniul actual, a văzut ce se întâmplă şi apoi, după ce s-a întors în vremea lui, a consemnat ceea ce a văzut. Pentru a nu fi luat în derâdere de contemporanii săi, a dat consemnărilor sale un titlu care este în orice vremuri de actualitate pe aceste meleaguri şi a dat personajelor, instituţiilor şi partidelor descrise nume, titluri, ranguri, poziţii potrivite vremurilor în care a scris. In acest fel, nimeni dintre contemporanii săi nu a înţeles de unde se inspirase el. Noi, acuma, avem privilegiul de a şti că se inspirase de aici, de la noi, din anii de graţie ai începutului de mileniu.
Marele Eminescu şi-a intitulat consemnările “CA LA NOI, LA NIMENEA!” şi le-a publicat pe 12.09.1878 în gazeta « TIMPUL ». Convingeţi-vă!
*******
“Realitatea tragica a vietii noastre de stat e nespusa mizerie a populatiilor de jos, e stoarcerea lor prin nemasuratele clase improductive, e usurinta si lipsa de caracter in viata publica, care, sub masca interesului general, fura de sting, fie pe calea diurnelor si lefilor nemeritate, fie prin arendarea mosiilor statului, fie pe alte mii de cai. Comedia consista insa in minciuna constitutionalismului, in pretextarea diferitelor libertati publice, a civilizatiei si a altor mofturi, pentru a acoperi unica tendinta care nu cauta, nu viseaza decat puterea statului, pentru ca prin mijlocul ei sa prade.
O multime de oameni mari se misca pe aceasta scena bizara, pe care toate sunt cu putinta, afara de un singur lucru: onestitatea.
Autori care nu stiu a scrie o fraza corecta, oameni de stat care nu pot justifica nici savarsirea scoalei primare, avocati fara stirea lui Dumnezeu, pictori orbi si sculptori fara de maini, generali care nu stiu citi o harta, subprefecti iesiti din puscarie, legiuitori recrutati dintre stalpii de cafenele (...), iata banda oculta care guverneaza azi Romania, banda care pana mai ieri republicana pana la comunism, astazi creeaza decoratii, impartindu-le intre ei cu profuziune; ieri voind sa rastoarne pe domn, azi il titluiesc rege; ieri proclamand republica la Ploiesti, azi jucand cu aceeasi maiestrie pe lingusitorii Curtii.
Pe cand nici o indreptare nu se face nici scolii, nici bisericii, nici ramurilor de productiune materiala, tot pe atunci presa vesnicei minciuni, presa radicala, discuta subtilitati despre cea mai buna organizare a Statului. Militari care au pus pistolul in pieptul lui Voda Cuza, azi au reintrat in rangurile lor militare si sunt decorati. A-ti calca juramantul a devenit in Romania un titlu de inaintare. Un meschin egoism, o lacomie de castig cu orice mijloace, lipsa de bunã-credinta in afacerile publice si in cele private, fatarnicia si amagirea ca busola a presei, iata cumplitele efecte ale unui guvern liberal de cativa ani. (...)
Sa ne asteptam dar curand la desfiintarea justitiei, la darea fraului slobod tuturor hotiilor, la coruptiunea deplina, sub pretext ca tribunalele sunt partinitoare. (...)
Administratiunea unei tãri formeaza un tot nedivizibil; diferitele ei ramuri fac parte din aceeasi sistemã si sunt necesare una alteia, tocmai dupa cum o bucata a unei masini este neaparata celeilalte, si mecanismului intreg. Cand o parte a mecanismului merge rau, toata sistema din care face parte, sufera.
Ne plangem ca unii subprefecti fura, ca unii vamesi fura, ca unii perceptori si casieri fura. Asa este, din nenorocire. Dar, pe de alta parte, mearga oricine la Ministerul de Financie si vaza cati functionari culpabili au fost dovediti si dati de aceste administratii in judecata si cati au fost condamnati. Faptul e deplorabil; el arata o trista stare morala, chiar la aceia a cãror instructiune ne dadea dreptul sa-i privim ca pe agentii cei mai activi si mai luminati ai ridicarii nivelului moral in tara. (...) Astazi, delapidatori condamnati, mai ca nu se mai vad; nu numai ca tribunalele ii achita si-i absolv cu cea mai mare usurinta, dar mai 'nainte de a ajunge la tribunale, juzii instructori sunt aici spre a gasi mijlocul de a declara ca nu e caz de urmarire!”
******
Mulţumesc şi pe această cale amicului atent la toate care mi-a înlesnit intrarea în posesia acestui articol…S-F pentru 1878, dar de mare actualitate pentru 2008!
