Nu cred în nimic din ceea ce spun apărătorii cauzei homosexualilor. Dar nimic! Ei nu sunt decât expresia disperării. Sunt, probabil, hăituiţi de cei ce-i plătesc pentru a face prozeliţi. De ce cred eu că, de fapt, ei pentru asta se luptă, pentru a face prozeliţi care să poată fi manipulaţi? Păi e simplu. Spre deosebire de câini, omul este o fiinţă care se retrage în intimitate pentru a-şi trăi sexualitatea, nu iese în stradă. Ori, ei se afişează, ţin morţiş să fie văzuţi, să li se strige în gura mare că sunt acceptaţi, aplaudaţi, adulaţi. De ce? Simplu-ca să atragă puştimea neştiutoare dar dornică şi ea să braveze, să fie aplaudată, să fie adulată. Chestia cu boala este o vrăjeală chioară, ca şi chestia cu “aşa i-a lăsat Dumnezeu”. Ei vor prozeliţi. Cât mai mulţi, că e nevoie de mase mari pentru manipulări mari. Iar ăia care dau banii nu se joacă. Partea proastă este că sunt ajutaţi de autoritătile disperate şi ele să obţină voturi. Pe ce chestie le dă autorizaţie să-şi exhibe murdăria? Dacă m-aş duce eu să le cer autorizaţie pentru o demonstraţie a celor care-şi suflă nasul pe stradă, mi-ar da? Eventual, cu o oprire în biroul primarului. Iar acolo, să ne manifestăm, că şi noi suntem egali în drepturi, nu? Iar suflatul nasului pe stradă e o chestie cu care chiar ne-a înzestrat Dumnezeu!
