Asta auzeam eu prin anul ’90, aproape în fiecare zi, în curtea fabricii de produse cosmetice care funcţiona în cartierul meu. Un cor de femei care strigau de zor “DI-MI-SIA!”. Nu ştiu de ce strigau, nu ştiu la cine strigau. Cert este că acuma fabrica nu mai există, a fost vândută la început pe felii, apoi pe bucăţi, iar în final, ceea ce mai rămăsese a fost ras cu buldozerele, iar pe unele dintre femeile care strigau de zor atuncea le văd prin cartier plângând după fabrică.
Mi-am amintit secvenţa asta astăzi, citind un cotidian în care un “bagabont” care-mparte altora ceea ce el însuşi nu prea are-m-am referit la englezescul “balls” tradus liber prin…bile- combate pe tema demisiei. El porneşte de la anunţul făcut de candidatul PD-L la primăria capitalei, încă dinaintea cunoaşterii rezultatelor alegerilor, că dacă va pierde va demisiona de la conducerea nu ştiu cărei organizaţii a PD-L. A continuat cu ceva asemănător referitor la candidatul PNL şi, până la urmă, după ce s-a-nvârtit precum aşchia lui Bulă, a ajuns unde vroia el, de fapt, să ajungă. La ăla care-l concurează pe el la…culoare. Si ce a debitat “bagabontul”? Cică, ar fi normal, în aceste condiţii, să-şi dea demisia şi şeful PSD-ului pe Bucureşti, adică “Marean”. Vedeţi ce inteligent e “bagabontul”? El porneşte de la angajamentele luate de cei de la PD-L şi PNL şi ajunge la concluzia că “în aceste condiţii…”, adică în condiţiile angajamentelor luate de cei de la PD-L şi de cei de la PNL, “ar fi normal să-şi dea demisia şi cel de la PSD”. Mărturisesc că pe mine mă copleşeşte, chiar mă covârşeşte, logica “bagabontului”. Ce mai, e beton! O singură chestie i-a scăpat. Anume că pe candidatul PSD la alegerile pentru primăria capitalei NU l-a propus “Marean”, ci conducerea naţională a PSD. Deşi, cred că ştie şi el chestia asta, dar ce farmec avea să se ia de ăia care nu-l concurează pe el la… culoare!?
