Motto:
“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului-şi aceea distorsionată-înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii.”
Dan PURIC
Televiziunile nu mai contenesc cu discuţiile pe teme politice. Intoarsă pe toate feţele, în aceste zile, este problema uninominalului. La atâta timp de când a fost adoptat uninominalul prin lege, noi discutăm despre cum ar fi trebuit să fie uninominalul. Nu cum este, ci cum ar fi trebuit să fie! Si câţi vorbitori sunt invitaţi, tot atâtea opinii sunt exprimate. Curios este că aproape toate sunt contradictorii! Fiecare vorbitor neagă varianta aflată în vigoare, critică modul în care a fost adoptată şi face elogiul altor variante. Evident, nici unul nu vede decât părţile negative ale celorlalte variante şi numai avantajele variantei pe care o susţine.
Intre timp, nimeni, dar nimeni, nu se manifestă interesat de ce anume, şi cum anume, ar trebui făcut, pentru ca uninominalul aflat în vigoare să aibă cele mai bune efecte posibile. Pe nimeni nu interesează ce anume avem de făcut. Toţi sunt interesaţi de ceea ce ar fi trebuit făcut. Adică, toţi stau cu privirea înapoi şi, scuzaţi-mă, dar realitatea trebuie descrisă aşa cum este, cu curu-nainte. Păi, când te uiţi numai înapoi, nu prea ai cum să mergi înainte, nu? Chiar dacă “trimiţi la înaintare” ce ai mai bun!
