Atâta monedã s-a bãtut pe uninominal ca unicã şi infailibilã metodã de primenire a clasei politice, încât începuserã sã creadã pânã şi potlogarii care o lansaserã. De acum, însã, pot sta liniştiţi. A înţeles toatã lumea potlogãria. Mai mult, asistãm deja la moartea definitivã a ceea ce se ascundea sub denumirea de clasã politicã. Cãci, în clipa în care numeşti într-un post ministerial o fiinţã analfabetã politic, cum altfel poţi numi fenomenul decât “moartea clasei politice”!?! Cã dacã era vie, o clasã politicã adevãratã n-ar fi suportat un asemenea afront, pentru cã aceastã numire va atrage asupra tuturor ministeriabililor aprecierea de analfabetism politic. Cum altfel poate fi consideratã o fiinţã care habar n-are de forma de guvernãmânt a unui stat cu al cãrui guvern este aliat guvernul în care va ministeria şi ea, în condiţiile în care nu sunt prea multe aceste state şi nici nu sunt împrãştiate pe 5 continente? Sau cum poate fi consideratã aceeaşi fiinţã, atunci când dovedeşte cã n-a fost capabilã sã reţinã noţiuni elementare din istoria modernã a propriei patrii, nu din istoria aia veche?!? Analfabetã politic. Si spun doar “analfabetã politic”, nu mai mult, ca sã mã opresc aici. Cã, altminteri, nu m-ar fi interesat fiinţa. Putea sã devinã zâna zânelor, bogata bogaţilor sau ciuma pãdurilor. Era treaba ei! Dar, dacã vrei sã fii ministreuzã, sã spui tuturor celorlalţi ce sã facã în domeniul pe care-l ministreşti, iar tu nu eşti capabilã sã reţii, nu sã mai şi înţelegi, noţiuni elementare, n-ai nici o şansã sã dea românii vreun muc pe tine. Rãmânem recunoscãtori doar pentru faptul cã, prin numita numire, ni s-a semnalat decesul clasei poltice româneşti.
Amin!
P.S. Oare şi-o fi ridicat, între timp, şi titlul de “moaşã în ştiinţe militare”? (vezi “Revoluţie în doctorat” la rubrica “La gura…humorului)
