In articolul “Schimbare de paradigmã în politicã” spuneam cã ar trebui sã credem ce spun partidele şi argumentam cu exemple concrete. Astãzi, zic cã ar trebui sã credem şi ce ne spun cei din mass-media, pe care tot eu îi criticasem pânã acum. Am sã ofer şi aici argumentul. Un ziar obişnuit sã cânte-n diverse strune, ca sã nu fie acuzat cã face discriminare dupã strune, probabil, a publicat un articol cu titlul “Intr-un sondaj comandat de guvern, pacienţii sunt mulţumiţi de Nicolaescu”.
Desigur, “Nicolaescu” sunt mulţi în ţara asta şi aş fi putut zice “dracu ştie la care Nicolaescu se referã ãştia cu sondajul lor!”, dacã în articolul respectiv nu ar fi fost şi o pozã în care, însuşi “acel Nicolaescu” zâmbeşte fericit cã-i ia cineva tensiunea. Cãci, ce fericire mai mare poate avea un “Nicolaescu” decât sã stea cu mâneca suflecatã? Probabil, asta este culmea de fericire pe care a reuşit sã se caţere!
Dar, sã revin la oile mele. De ce cred eu în absoluta corectitudine a acestui articol? Pentru formidabila onestitate ce rezultã din titlu. Sã-l mai citim o datã. “Intr-un SONDAJ COMANDAT de guvern, pacienţii sunt mulţumiţi de Nicolaescu”. Ce ne spune nouã acest titlu? Ne spune cã acel sondaj, în care pacienţii sunt mulţumiţi de Nicolaescu, a fost comandat de guvern. Adicã? Adicã, simplu. Guvernul a dat comanda: “Scoateţi un sondaj în care pacienţii sunt mulţumiţi de Nicolaescu!” iar executanţii…l-au executat. De ce sã nu cred în onestitatea şi corectitudinea acestui articol?!?
