In urmã cu câţiva ani, stãteam de vorbã cu un tânãr imberb, zglobiu la minte dar şi tare doritoriu a ajunge cât mai sus, cât mai repede posibil, inclusiv prin “arderea etapelor”. Probabil, îi plãcea tare mult…ozonul, nu?! In mod sistematic, el sublinia importanţa liderilor, trecând cu viteza gândului peste contribuţia celorlalţi. In zadar încercam eu sã-i spun cã un lider, oricât de valoros ar fi el realmente, fãrã oameni care sã-i materializeze ideile nu face nici doi bani! Pornind de la concepţia lui despre importanţa liderilor, el îmi spunea, pentru a sublinia faptul cã aceastã importanţã a fost înţeleasã “dincolo, în lumea bunã”, cã “acolo” un lider de companie câştigã de vreo 20 de ori mai mult decât primul aflat sub el pe scara ierarhicã. E posibil sã nu fi reţinut eu bine cifra, şi el sã fi zis cã “principalul” câştigã numai de vreo 17 ori mai mult decât urmãtorul dupã el! Acuma, dacã aş mai avea ocazia sã vorbesc cu el, l-aş întreba care crede el cã este contribuţia “principalilor” lideri la criza financiarã actualã a companiilor pe care le-au condus ei cu brio, şi cam cât ar trebui ei sã câştige de pe urma acestei crize.
Norocul lui este cã nu-mi iese în cale!
