Mă uit la televizor, deşi nu-mi vine să cred că aud ceea ce văd. Si, într-adevăr, nu-mi vine să cred pentru că nu înţeleg ce vrea să spună omul cu pricina. Era o dezbatere pe tema Consiliului Municipal din capitală. Un reprezentant al unui măreţ partid perdant, întrebat cum comentează faptul că primarul nou ales a avut o întrevedere cu primul ministru, zice, aproape textual: “Mă miră faptul că primul ministru s-a întâlnit cu noul primar!” Apoi, adaugă, probabil spre a nelămuri, dar reuşind doar să mă arunce într-o profundă întunecare: “Conform legii, orice parlamentar, deci şi primul-ministru, care este şi parlamentar, poate participa la şedinţele Consiliului Municipal, dar până acum nu a participat niciodată. Mă surprinde această bunăvoinţă!”.
Deci, ce îl surprinde şi îl miră pe acest politician?! Da, aţi înţeles bine! Il surprinde şi îl miră atitudinea care se încadrează în spiritual legii! Pe el nu l-a surprins, nu l-a intrigat nerespectarea legii, ci îl nelinişteşte respectarea legii.
